Data actualizării: 05.05.2014 18:54
Data publicării: 05.05.2014 17:18

Dezabatere pe tema libertății presei. Care presă, care libertate?

Autor: DCNews Team | Categorie: Stiri

Luni, la Biblioteca Națională a României va avea loc dezbaterea LIBERTATEA PRESEI. CARE PRESĂ? CARE LIBERTATE?

Vor lua cuvântul: Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Andrei Cornea, Alex Ștefănescu, Daniel Cristea-Enache, Radu Carp, Alexandru Lazescu, Robert Turcescu şi Antonio Momoc.

Moderatori: Teodora Stanciu și Stelian Negrea.

știre in curs de actualizare

------

Stelian Negrea: Jurnalismul de investigație are de dus o lupta enormă cu televiziunea. Presa a ajuns să fie multă emoție (...) Foarte puțină lume se uită la pericolul care vine din zona privată. Toți se concentrează pe presiunile pe care le pun instituțiile de stat.

Libertatea în mass-media actuală înseamnă să poți spune orice atât timp cât te încadrezi în deontologia meseriei, în bunul simț și în legile țării.

Dan Grigore: M-a pasionat fenomenul de televiziune, încă de pe vremea lui Nea Nicu. Am fost 12 ani membru CNA. M-am luptat pentru apărarea limbii române cum am putut. Nu e mare scofală ce am făcut. Mă îngrozește faptul că în curând, generația mea, nu se va mai înțelege cu generația actuală. Va fio un demers de interpretare.

Se spune că răul greu de observat este remediabil, iar cel care este ușor de observat nu mai poate fi reparat. În această situație se află audio-vizualul românesc.

Must-carry este un principiu care apără un radio-difuzor de riscurile pe care el și le asumă, de a scădea sub rating-ul dorit. El își asumă riscuri culturale, care poate nu intereseaza oamenii.

La noi, must-carry este de a băga sub aceeași căciulă posturile care își asumă riscuri cu posturile care fac goană după rating.

Radu Carp: Statutul jurnalistului este o problemă nedezbătută în acest moment. Unde ne aflăm cu jurnalismul în momentul de față? Ce sunt jurnaliștii?

În iulie 2012, nu mă aflam în țară. Momentul care a dus în trei zile la suspendarea președintelui în funcție. Îmi era mai ușor să intru pe Facebook să îmi iau informațiile. Am reușit să îmi iau toate informațiile relevante de pe Facebook. Sunt multe persoane care practică jurnalismul în mod excelent, fără să aibă pregătirea necesară. Ce anume trebuie să aducă în plus un jurnalist? Cu ce anume este diferit un jurnalist față de toți acești poli de informației care ne aslatează zilnic.

Noi nu mai avem știri, avem doar interpretări. Televiziunile nu vor să-și asume anumite costuri, ața că știrile se mută în social-media și interpretările în audio-vizual.

În Occident este vorba în primul rând de știre, apoi de interpretare.

Mircea Carp: Sunt de acord în chestiunea adaosului la știri. Nu numai în România. Și Germania a adoptat acest model. Mă enervează la culme când văd că naratorul știrii vine cu o opinie personală. Nu sunt chiar așa de prost încât să nu fac singur o judecată pe informație.

Dan Grigore: Noi am adăugat mioritic, furajare intelectuală. Furaj intelectual pentru marea masă.

Mircea Carp: Aceste comentarii au o direcție politică gravă, cel puțin în Germania așa este. Provoacă sentimente anti sau le amplifică. Și nu e în interesul nimănui.

Dan Petre Popa ( freelancher): Problema, din punctul meu de vedere, stă în felul următor. Foama nu generează altruism. Jurnalistul e și el un om care vrea un laptop, o mașină, poate are copii, deci vrea bani. Dacă nu are bani din altă sursă, atunci urmează ordine. Pentru că altfel își i-a bagajul și pleacă.

Suntem într-un punct în care trebuie să ne apucăm de zugrăvit o gogoșărie și să renunțăm la ceea ce se cheamă jurnalism.

Numai o finanațare exterioară e șansa.

Politicienii din țara asta sunt așa cum sunt pentru că jurnaliștii i-au făcut așa.

Antonio Momoc: Cultura din redacții este mai puternică decât normativul, modelul pe care noi îl predăm la școlile de jurnalism.

Oamenii știu că sunt mințiți și manipulați, dar se uită în continuare.

De fiecare dată când vorbim de politică, auzim ideea că e cineva în spatele jurnalistului care îl determină să vorbească într-un anumit fel.

Laura Ilinca (Asociația Jurnaliștilor Independenți din România): Acest nou mediu virtual ne oferă toată libertatea din lume. Poate ar trebui să discutăm despre cum finanțăm. Cum facem să transformăm munca noastră din online în bani.

Tania Radu: Cred că nu are rost să discutăm la infinit cât rău fac televiziunile. Această bătălie este pierdută pe termen scurt. În clipa de față există o energie care se simte că este dispusă să se pună în joc pentru a schimba lucrurile.

Tot mai mulți oameni se vor informa de pe internet.

Școala de presă ar trebui să le inculce gustul pentru acest mod de a face presă ( presă online - n.r), care încă nu îți dă de mâncare.

Sorin Alexandrescu (profesor universitar): Am impresia că mă întorc în anii 90. Credeam că presa va fi complet liberă, complet inocentă. A durat foarte puțin. Ne-am trezit într-o altă lume.

Cred că ce lipsește este un angajament serios pentru democrație și pentru moralitate.

Adrian Valentin Moise ( lider sindical): Câinele de pază al democrației șchioapătă în România, cred eu. Pe 14 aprilie a expirat contractul coletiv de muncă în presă. Nu mai există nici cod deontologic, nici clauză de conștiință. Majoritatea care lucrează în presă sunt plătiți pe drepturi de autor. Au salariu minim pe economie. Știți ce înseamnă asta? Că pot ajunge să aibă pensie minimă.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News