A fost şi Cupa Mondială 2022. Argentina, cotată ca una dintre marile favorite, a reuşit să câştige după o finală pe care a părut că o controlează, apoi că o pierde din mână. A câştigat echipa mai prezentă, mai bună. Dar despre învinşi? Cine vorbeşte despre ei? 

Leo Messi şi-a încununat cariera extraordinară cu cel mai important trofeu internaţional, Cupa Mondială. Ajuns la 35 de ani, după 5 turnee finale, urmaşul lui Maradona a reuşit să aducă trofeul la Buenos Aires. Şi nu oricum, ci cu 2 goluri marcate şi cu un joc strălucitor. Dar a fost Leo Messi cel mai bun jucător al finalei? 

Eu aş spune că nu! Pentru mine, finala asta a fost mai mult duel între întreaga echipă a Argentinei, cu accent pe echipă, şi Kylian Mbappe, decarul Franţei. Jucătorul lui PSG a tras singur naţionala Franţei după el până la loviturile de departajare, acolo unde a şi transformat-o pe prima. De acolo nu a mai depins de el. 

Dacă ar fi fost un meci de tenis, nu cred că Franţa ar fi ratat trofeul. 

Recunosc, nu sunt şi nu am fost niciodată un fan al lui Lionel Messi. O fi având ceva legături cu faptul că a jucat mare parte din carieră la singura echipă cu care nu am putut şi nu voi putea simpatiza niciodată. Dar geniul său nu poate fi negat de nimeni. Pentru că de multe ori a părut un fotbalist al perioadei romantice, din anii 70-90, ajuns în jocul prezentului, mult tacticizat. Un geniu ferit de problemele lumii cotidiene, fără scandaluri în afara terenului, într-o relaţie cu aceeaşi fată de la vârsta de 18 ani, un băiat de casă, nu de cluburi. 

Mă bucur, fără să fi fost fan, că am fost contemporan cu el şi cu Cristiano Ronaldo, că am avut ocazia de a vedea un duel atât de încrâncenat timp de aproape 18 ani pe terenul de fotbal, cu zeci de recorduri doborâte. 

Dar vremea lor a trecut! E timpul unui nou rege, e timpul ca această coroană să fie preluată de un alt fotbalist. Se vorbeşte mult despre un duel al următorilor ani între Kylian Mbappe şi Erling Haaland. Până una alta, unul dintre ei este un marcator pur sânge la poate cea mai bună echipă a fotbalului englez, iar celălalt este un jucător care trage echipele după el, atât pe cea naţională cât şi pe cea de club. Kylian are, la doar 24 de ani, două finale de Campionat Mondial jucate, o gheată de aur a turneului, un trofeu mondial, şi milioane de laude. Şi cum ar putea fi altfel? Într-un meci dominat complet de Argentina, în care Franţa a părut că a rămas la Paris, Kylian a marcat de trei ori şi alerga în minutul 120 de parcă ar fi fost primul minut. Dacă el nu este un fotbalist complet, atunci nu ştiu cum ar mai putea arăta acesta! 

În încheiere, o singură întrebare am. Oare fotbaliştii români, cei 26 care vin constant la echipa naţională şi cei 10-15 care speră să ajungă şi ei, s-au uitat oare la finală? Şi dacă, au înţeles ceva? Sau merg în continuare pe vorba aia veche, "nu e, dom'le, ăia au alte condiţii de pregătire, nu ca noi...". Că forţa fizică vine şi din abdomene la marginea patului, şi din abdomene la sală. Şi din ridicat gantere, şi din ridicat greutăţi improvizate. Şi din alergat pe bandă, şi din alergat în parcuri sau pe munte. Dar poate nu mă pricep eu... 

*acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News