Traian Băsescu ne-a explicat în direct și la oră de maximă audiență conceptul de “potențial infractor”. Nu prezumtiv cum ar fi fost corect ci potențial! Nu stau acum să-i explic domnului Guvernator ce diferență fundamentală este între cei doi termeni, am decis să accept definiția dânsului cu tot ceea ce decurge de aici.

Așadar, Băsescu spune următoarle: ”Când un trust de presă are ca proprietar un potențial infractor care utilizează mijloacele mass media pentru a-l decredibiliza exact pe acela care urmează să-l judece, CE reacționează(...)Vorbesc de un potențial infractor, devenind infractor după ce constată instanța, dar un potențial infractor.”

 Merită analizată toată construcția debitată de personajul în cauză, dar deocamdată mă voi referi la esență. Așadar cel ce-și spune șeful statului, în ciuda faptului că această titulatură nu există în Constituție, ne indica felul în care ar trebui să judecăm oamenii. După știința mea, dânsul este primul și singurul președinte al României care la intrarea în mandat avea în mod oficial calitatea de inculpat, este vorba despre dosarul “Flota”. Conform definiției pe care ne-a dat-o în direct la TV, dânsul se încadrează singur în categoria “potențial infractor”. Vorbesc de potențial infractor, devenind infractor cu acte în regulă după ce constată instanța,doar ca în cazul sau tribunalul nu constată în niciun fel pentru că ni se spune că dosarul lui Băsescu este suspendat pe motiv de imunitate!

 În rest, toți politicienii acuzați ar trebui să se retragă de îndată, fără a mai aștepta verdictul la tribunal. Dacă ești “potențial infractor” ajuns președinte, ai dreptul să decizi cel puțin declarativ cine ar trebui să rămână și cine ar trebui să plece de pe scenă fără a mai fi nevoie de decizia instanței!

 În timp ce senatorii, deputații sau miniștrii pot fi oricând trimiși în judecată de procurori, iar procesul nu poate fi oprit, imunitatea prezidențială face dintr-un “ potențial infractor” un om protejat. E foarte bine!

 Toata construcția verbală a domnului Băsescu poate fi aplicată foarte bine și domniei sale în felul următor: când niște instituții ale statului au ca șef un “potențial infractor” care le poate utiliza pentru a-i decredibiliza pe cei care-i fac publică activitatea, cum se numește treaba asta?

 Prin ce mecanisme legale și constituționale se poate feri România de un “potențial infractor” ce ar putea fi dispus să-și folosească toată puterea politică și instituțională a funcției deținute pentru a scăpa de propriile-i probleme de natură penală?

Dacă nu avem un răspuns clar la această întrebare înseamnă că nu traim într-un stat de drept!

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News