Da, în vara lui 2012, în România a fost o lovitură! O lovitură dată de stat poporului român. Lucrul ăsta este acum certificat printr-un document oficial, și mă refer la datele recensământului din 2011 făcute publice abia acum. Populația cu drept de vot este de 16.269.839 de locuitori iar asta înseamnă că la referendumul de demitere, cvorumul era de 8.134.920. Cum la urne s-au prezentat atunci 8.459.053 de oameni, înseamnă că domnul Băsescu a fost demis. Asta în România reală, nu în cea din sertarele unor instituții și oameni care au avut rolul sau misiunea de a ascunde adevărul.

 Culmea este că judecând acum, cu cifrele pe masă, locatarul de la Cotroceni a fost demis și dacă ținem cont de toate cererile sale din acea perioadă de suspendare. Nu e vorba doar de prag, căci pragul de 50%+1 a fost introdus tot la cererea lui Băsescu însoțită de presiunile de rigoare din partea unor oficiali externi ci și la introducerea în cvorum a persoanelor cu drept de vot aflate în străinătate.

Autoritățile au dovedit că știu foarte bine câți români cu drepturi electorale stabiliți oficial în afara țării avem, pentru ca înainte de alegerile parlamentare din toamna lui 2012,  MAI a dat publicității această cifră: 441.769. Un calcul simplu ne arată că dacă îi introducem și pe aceștia în cvorum obținem un alt prag, de 8.355.804 necesar pentru a valida un referendum de demitere al președintelui. Surpriza, chiar și acest obstacol a fost trecut pentru ca prezența la urne a fost mai mare cu 103.249 de persoane decât această cifră!

 Așadar, locatarul ilegitim de la Cotroceni a fost trimis acasă în mod real de către populație chiar și după regulile și criteriile pe care chiar el le-a impus, ne amintim cum.

Nu este posibil ca într-un stat modern să existe două seturi de date oficiale care să arate lucruri diferite despre populația cu drept de vot și de aceea ar trebui să plouă acum cu anchete ale procurorilor care să stabilească cine se face vinovat de această manoperă sau măcar cum a fost posibil așa ceva. În acest sens nu cred că bibliile pot fi un impediment, adică nu-mi închipui că într-o țară serioasă domnii de la parchet vor invoca în sprijinul neînceperii unor cercetări minuțioase, lipsa unui număr suficient de cărți sfinte cu care dânșii să descindă la persoanele ce urmează a fi audiate și care ar trebui să jure în prealabil ritos că spun adevarul și numai adevarul!

 Aceeași oameni ai legii au dovedit că pot afla din timp că la un liceu din București urmează a fi fraudat bacalaureatul ascultând cu ajutorul SRI ce discutau profesorii din cancelarie și nu-mi închipui că nu pot stabili responsabilități analizând niște date oficiale din documente și văzând cine și de ce nu și-a făcut întocmai și la timp treaba.

 Asta este doar un aspect, celălalt vizează acțiunea liderilor politici după ce s-a constatat cum au stat de fapt lucruile. Mă așteptam că după ce datele recensamantului au fost făcute publice reacțiile celor din USL să fie pe măsura, cel puțin declarativ. Am văzut în schimb cum a deschis domnul prim-ministru acest subiect în plină ședință de guvern, destins și pe un ton mai mult glumeț. În aceeași atmosferă s-a spălat pe mâini de problema și domnul ministru Stroe de la Interne care pasa responsabilitatea corectării porcariei din documentele electorale altei instituții!

Nu am auzit ca Parlamentul să stabilească data unei ședinte extraordinare pe aceasta temă extrem de gravă care se rezumă pe scurt în felul urmator: există doua țări, una reală și alta pe hârtie. În prima locuiesc oameni în carne și oase, iar a doua este populată cu cifre abstracte care decid în locul ființelor vii.  În ceea ce-l privește pe Băsescu Traian, simplu cetățean în România reală, de la el nu mă aștept la gesturi firești, sunt convins că dacă ar putea ar păstra pentru dânsul Palatul Cotroceni și după încheierea la termen a porțiunii de mandat fraudulos ce i-a mai rămas. Întrebarea este însă, pe cetățenii din România reala îi mai reprezintă acum cineva?

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News