Vă prezentăm, în rândurile de mai jos, rețetele delicioase de deserturi ale pilotului Cezar Osiceanu.   

La toate mesele este inevitabilă întâlnirea de gradul trei, precum în filmele SF de odinioară, cu desertul. Considerat de majoritatea un blestem dulce și dorit mereu, dar și  dușmanul principal al omului de către minoritatea reprezentată de medicii diabetologi, desertul a evoluat permanent în funcție de mediu, condiții de păstrare, chimia alimentară, etc.

Noi însă ne vom strădui să folosim astăzi ceva frumos, gustos, dar și sănătos pentru toți, mai ales că la acest capitol așa după cum știm, diabeticii și grăsuții sunt ostracizați mereu.

Majoritatea grăsuților în special dau greș mereu în curele lor de slăbire tocmai pentru că din punct de vedere psihologic orice impunere la acest capitol al deșertului lovește direct în hormonul fericirii care este furnizat de dulcele din deșert. La fel și diabeticii, au aceeași problemă doar că la ei sabia lui Damocles este mult mai prezentă și mai ascuțită și la orice exces taie în carne vie direct.

Căutând să efectuez o documentare clară și precisă, ca și dumneavoastră de altfel, am văzut că există după principiul “câte bordeie atâtea obiceie”, extrem de multe păreri, opinii, zvonuri, protocoale, rețete, etc. care nu prea coincid și chiar se bat cap în cap!

De data aceasta vă propun să folosim împreună regula infailibilă a bunului simț general valabilă în orice boală, tratament, doctrină medicală, cură de slăbire. Vom considera că masa de familie duminicala că fiind locul de petrecere a acțiunii noastre mai ales că acolo participa toate categoriile vizate de noi - de la oameni sănătoși, copii în creștere, grăsuți și până chiar la diabetici. Pentru a ajuta exact latura psihică a problemei o să folosim și românescul dicton “umbră de rață pe miros de varză” Așa că haideți la treabă!

Avem nevoie de:

- o prăjitură de biscuiți făcută însă fără zahăr sau îndulcitor și cu multă cacao și scorțișoară (care ajută la slăbit)

- câteva baclavale și sarailii calculate câte una pentru fiecare comesean.

Pentru toți invitații, în afara diabeticilor, vă recomand să puneți baclavalele și sarailiile timp de câteva zile într-un borcan și să turnați miere de salcâm și de rapiță în părți egale. Vor obține un gust incredibil și un aspect deosebit al culorilor din care albul mierii de rapiță este inedit.

Astfel, se vor obține niște mici bombe calorice care vor fi prin ele însăși metoda optimă de limitare a consumului lor la doar jumătate, maxim una de comesean, iar pentru diabetici aspectul lor le va ostoi pofta de dulce evident.

- câteva prune

Foto: Foto: Cezar Osiceanu 

- câțiva struguri negri și parfumați dar nu foarte dulci

Foto: Foto: Cezar Osiceanu 

- câteva mandarine curățate de coajă

Foto: Cezar Osiceanu 

- câteva portocale tăiate în patru

- câteva mere tăiate felii

- câteva felii de pepene roșu.

Împărțind prăjitura de biscuiți în 4 de exemplu (numărul mediu al participanților la o masă duminicală de familie) va reveni foarte puțin fiecăruia dintre comeseni.

La fel și cu cele trei baclavale pe care dacă le vom împărți celor patru comeseni va rezulta o porție extrem de mică pentru fiecare. În cazul diabeticului acesta se va simți psihic foarte bine mergând pe dictonul enunțat “umbră de rață pe miros de varză” deoarece va observa ca a fost inclus la porție și că voința lui este îndeajuns de puternică încât să refuze.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News