„În primul rând, discuția a revenit în actualitate datorită, sau mai precis, din cauza unei decizii a CEDO care transmite României că trebuie să întemeieze o formulă juridică care să protejeze cuplurile de același sex. Firește, parteneriatul civil este în general asociat cu persoane heterosexuale întrucât, așa cum știm, instituția căsătoriei trece printr-o criză, nu doar în România, ci în foarte multă țări, ceea ce indică nu progres ci un regres, din punct de vedere moral.

Spun asta apăsat pentru că societatea umană a progresat, a creat, a îmbogățiți spiritualitatea, cultura și civilizația cu care ne mândrim astăzi datorită familiei, datorită unei educații riguroase fondată pe valori de natură morală, spirituală și culturală stabile, non-negociabile. Familia este, așadar, creuzetul natural în care se formează omul. Familia, fără îndoială, reprezintă ceva esențial, este una din cele câteva instituii ale lumii care nu pot fi atacate, dizolvate, sabotate fără costuri enorme în planul societății, al realității care ne înconjoară.

De aceea, reflecția creștină din cadrul bisericilor, cultelor religioase, reflecția unor oameni ancorați profund în realitate, gânditori, independenți, filosofi, nu doar teologi, indică această reflecție că familia reprezintă instituția care trebuie astăzi apărată cu orice preț. Deriva societală e vizibilă în foarte multe țări, e limpede lucrul acesta. Vedem cu ochii noștri, când mergem în Occident, lucruri care ne frapează. E vorba de o derivă a tinerei generații, o generație debusolată din punct de vedere al valorilor pe care nu și le mai asumă, vedem o decădere  din punct de vedere al angajamentului de tip moral, al rigorii, al disciplinei, al asumării unor responsabilități și chiar al implicării concrete în zona aceasta lucrativă, a muncii pe care fiecare trebuie să o desfășurăm într-o anumită direcție.

Firește, există tineri excepționali și oameni care citesc, există vârfuri ale generației, dar întotdeauna noi trebuie să avem în vedere pe omul majoritar. Dacă omul majoritar ajunge să disprețuiască căsătoria, să disprețuiască familia sabotată încă din secolul trecut, din anii 60, când revoltele anilor 68 au adus efecte negative în spațiul societăților europene, dacă privim lucrurile din această perspectivă, constatăm că parteneriatul civil este un surogat la căsătorie.

Ce se întâmplă cu cele două persoane care doresc să nu se căsătorească, ci să întemeieze doar un parteneriat civil? Întrebarea este de ce? Nu este în spatele acestei întrebări o realitate care denunță frica lor de un angajament, frica lor de responsabilitate, frica lor de a nu cumva să nu poată să păstreze o fidelitate care unește doi oameni într-un cuplu căsătorit? Despre asta este vorba. Parteneriatul civil este expresia unui tip de comoditate morală. Oamenii nu mai doresc să-și asume lucruri pe termen lung. O căsătorie, nu doar civilă, ci și religioasă implică o asumare, un jurământ, un angajament. Jurământul astăzi a dispărut aproape total sau a devenit formal. Omul modern majoritar e încurajat să meargă pe calea aceasta a comodității, a unei conduite neglijente, o cale care evident nu are roadele pe care le-a avut atunci când a fost parcursă de părinții, de bunicii, de străbunicii noștri. Lumea s-a schimbat.

Biserica nu e utopică să creadă că lumea de astăzi poate să îmbrace haina lumii de ieri, nici nu e necesar lucrul acesta. Tot ce spune Biserica și mă refer la cultele religioase în general care s-a implicat în societate în ultimul an mai mult și la noi, s-au implicat cu propuneri. Biserica nu dictează nimănui, miezul creștinismului este libertatea, responsabilitate, dragostea, îngăduința, nu e problema aceasta că Biserica dictează ceva cuiva. O judecată de tip moral este una igienică necesară într-o lume în care observăm că morală este disprețuită. Deci, parteneriatul civil este nerecomandat de Biserică pentru există deja o instituție multimilenară, onorabilă numită căsătorie care e ușa deschisă spre întemeierea unei familii, parteneriatul civil suprapunându-se în mod steril peste această căsătorie.

Doresc parteneriat civil oamenii care nu doresc să-și ia un angajament față de partenerul lor, ceea ce ridică o întrebare legată de dragostea autentică și întrebări care pot să meargă până în registrul mai grosier al intereselor de tip strict material și nu de tip spiritual. Biserica pledează întotdeauna pentru păstrarea și promovarea valorilor de timp moral și spiritual. Așadar, partenerialul civil, mai ales pentru persoane de același sex, s-a văzut în toate țările unde a fost adoptat, a fost doar un pas făcut spre altă solicitare: așa-zisele căsătorii pentru persoane de același sex. E firesc ca Biserica să aibă o tresărire, să se întrebe pentru ce acest parteneriat. Nu există și alte mijloace?”, a spus Vasile Bănescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News