Data actualizării: 13.03.2019 18:00
Data publicării: 13.03.2019 17:58

De ce suntem nefericiţi în relaţii. Răspunsul psihologului

Autor: Maria Dumitraşcu | Categorie: Stiri

Traumele şi gândurile noastre negative ne creează nefericirea în cuplu. Frica, complăcerea într-o situaţie în care stăm în loc, interpretările distorsionate despre ce înseamnă iubirea, toate acestea conduc la scăderea stimei de sine. Felul în care gândim ne creează realitatea.

Mulţi suferim după o relaţie care s-a sfârşit şi ne gândim zi de zi la acea persoană. Suntem nefericiţi, dar nu schimbăm asta, ci dimpotrivă, continuăm să ne adâncim în tristeţe. Nu ştim că dacă încetăm să ne mai hrănim sentimentele prin gânduri, ele vor dispărea de la sine. Prin gândurile noastre zilnice ne păstrăm credinţa că dacă acea persoana s-ar întoarce la noi, am fi din nou fericiţi. Oare? Mult mai uşor este să ne schimbăm acest mod de gândire cu unul mai sănătos: "Dacă relaţia s-a încheiat, înseamnă că unul dintre noi (dacă nu amândoi), nu a mai fost fericit, înseamnă că unul dintre noi nu a mai dorit această relaţie, deci e limpede că nu voi mai putea fi fericit în acea relaţie. Doar gândurile mele mă fac să cred într-o iluzie. Fericirea e în mine, nu depinde de ceilalţi."

Există cazuri în care oamenii suferă după o despărţire, deşi şi în relaţie au avut de suferit enorm. Totuşi, ei cred cu tărie că vor fi fericiţi dacă se vor împăca cu acea persoană. Că fericirea lor depinde de asta. Doar de asta. Apoi, făcând o introspecţie, analizându-şi propriile gânduri şi sentimente, realizează că suferinţa pe care le-o provoca partenerul/partenera îi determina să fie şi mai îndrăgostiţi. Asociau respingerea cu iubirea. Din cauza că au crescut fără iubire sau aşa au perceput ei iubirea când erau copii, ca pe o respingere, lipsă, răceală.

Lupta pentru câştigarea iubirii îi determinau să aibă sentimente şi mai intense pentru persoana respectivă.

Dorinţa de a redobândi ce au pierdut, de a li se confirma că totuşi merită să fie iubiţi de partener (toţi oamenii vor să simtă asta), sentimentul de abandon şi de respingere, chiar de vinovăţie, le hrănea sentimentul de iubire. De ce? Pentru că traumele din copilărie (neglijenţa, abandonul, lipsa de afecţiune, abuzurile fizice/emoţionale), interpretările distorsionate despre ce înseamnă iubirea, îi făceau să aleagă parteneri nepotriviţi, care nu le puteau oferi iubire şi îi făceau să se sperie îngrozitor de posibilitatea de a fi abadonaţi din nou, de a rămâne singuri. Traumele, conştientizate sau nu, le menţineau trăirile prin gânduri negative, precum:

"Nu contează că îmi face rău, eu ştiu că merită, că e om bun, e doar rătăcit acum, iar eu am nevoie de acea persoană pentru că iubesc cu adevărat şi iubirea reală e cea necondiţionată."

Dacă persoana nu se vindecă, nu conştientizează tiparele după care face alegeri în relaţii, se va trezi într-o altă relaţie la fel de nocivă, pentru că a învăţat în urma experienţelor că nu este de ajuns de bună pentru a fi iubită cu adevărat, că nu merită. E un cerc vicios. Nu îşi cunoaşte nevoile, stima de sine este foarte mică, nu ştie şi nu simte că merită să fie fericită, aşa că atrage cele mai nepotrivite persoane care îi vor confirma, la rândul lor, că nu merită să fie iubită. Cum poţi fi împlinit într-o relaţie dacă porţi cu tine atâtea răni? O relaţie nu te salvează în această situaţie, dimpotrivă, te răneşte mai rău, de aceea e nevoie să lucrezi cu tine şi să te vindeci pentru a fi fericit cu celălalt.

E nevoie ca persoana să se cunoască pe sine, să îşi dea seama că ataşamentul simţit pentru partener o face să ignore adevărul dureros că acesta nu îi răspunde la sentimente şi nici n-o va face, să realizeze că singură îşi face rău prin gândurile care îi alimentează trăirile şi că din cauza unei stări de neiubire, a unor traume de relaţie, se află în situaţia nocivă în care îi place mai mult să ofere, fără să se deschidă pentru a primi.

Astfel, cu cât partenerul îi face mai mult rău, cu atât ea oferă mai mult.

E necesar să îşi clarifice realitatea şi proiecţiile (proiectăm în celălalt proprile calităţi, credinţe şi dorinţe), să-şi reconstruiască realitatea relaţiei şi a propriei persoane, să-ţi redefinească identitatea, să-ţi sporească voinţa şi respectul de sine şi nu în ultimul rând, să schimbe modurile de gândire iraţionale cu unele noi, mai eficiente.

Aşadar, primul pas spre schimbarea propriei realităţi, este să identificăm acele gânduri negative şi să le înlocuiem cu unele eficiente. Mare parte din problemele cu care ne confruntăm sunt cauzate de gândurile iraţionale.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News