Se crede că oamenii și cimpanzeii s-au despărțit dintr-un strămoș comun în urmă cu aproximativ șase milioane de ani, ceea ce este destul de recent din punct de vedere evolutiv. La mijlocul anilor nouăzeci, oamenii de știință au reușit să secvențieze genomul unui cimpanzeu pe nume Clint, dezvăluind că, în termeni absoluți, codul genetic al speciei este identic în proporție de 96% cu al nostru, scrie IFL Science.

Cu toate acestea, o mare parte din această diferență este explicată de duplicare, prin care secțiuni ale genomului sunt pur și simplu repetate la o specie, dar nu la cealaltă. În ceea ce privește genele reale, totuși, suntem 98,8% la fel, ceea ce înseamnă că doar 1,2% din codul nostru genetic nu se găsește la cimpanzei.

Nu pare prea mult, dar dacă luăm în considerare că genomul uman este format din aproximativ trei miliarde de perechi de baze - sau biți de informații genetice - atunci acest mic procent însumează aproximativ 35 de milioane de discrepanțe între cele două specii.

Unde sunt diferentele?

Multe diferențe dintre genomul uman și cel al cimpanzeului pot fi găsite în regiunile care țin cont de factorii de transcripție, care acționează ca niște comutatoare genetice care spun diferitelor gene când să devină activate și când să rămână latente. Cu alte cuvinte, o mare parte din umanitatea noastră nu are nimic de-a face cu genele care sunt specifice speciei noastre, dar este atribuită faptului că genele pe care le împărtășim cu cimpanzeii sunt exprimate într-un mod unic.

De exemplu, genele care codifică neuronii din fiecare dintre regiunile creierului nostru sunt aproape aceleași cu cele care se găsesc la cimpanzei, dar modelul lor de activare ne asigură că dezvoltăm mai multe dintre aceste celule – și, prin urmare, creiere mai mari – decât alte primate. Tot ceea ce ne separă este o mică secțiune a genomului care controlează gradul de diviziune celulară în sistemul nervos, mai degrabă decât genele reale care codifică pentru crearea diferiților neuroni.

În acest fel, genomii care par aproape identici pot produce caracteristici fenotipice extrem de diferite. Genele pot fi aceleași, dar diferențele subtile dintre părțile genomului care controlează expresia genelor pot transforma total produsul final.

Gene umane

Oamenii de știință încă cercetează datele pentru a încerca să descopere exact cum funcționează de fapt 1,2% din genomul nostru, care este unic uman. Până acum, au reușit să identifice anumite secțiuni care par să codifice pentru anumite caracteristici.

De exemplu, o genă numită ASPM este probabil să fie legată de neurogeneza și dimensiunea creierului la oameni, în timp ce o altă genă numită FOXP2 poate fi asociată cu dezvoltarea vorbirii. O alta, numită KRTHAP1, influențează modelul de expresie a keratinei în foliculul de păr uman și, prin urmare, poate explica diferențele dintre părul nostru și cel al rudelor noastre mai păroase asemănătoare maimuțelor.

Multe dintre genele pe care nu le împărtășim cu cimpanzeii sunt legate de funcția imunitară și duc la diferențe semnificative în susceptibilitatea bolii. De exemplu, cimpanzeii sunt rezistenți la malarie și la anumite virusuri gripale cu care noi, oamenii, ne luptăm, deși suntem mai buni în a face față tuberculozei.

Privind la imaginea de ansamblu, diferențele minore dintre genomul uman și cel al cimpanzeului sunt o demonstrație perfectă a minunatei economii a ADN-ului: mai degrabă decât să necesite o reformulare completă a codului pentru a crea o nouă specie, este nevoie doar de câteva ajustări minore și ai transformat un cimpanzeu într-un om.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News