Flora Năstase a vorbit despre perioada grea prin care a trecut și motivul pentru care nu s-a mai recăsătorit.

"Puterea ți-o da viața, când îți dă câte un brânci și nu ai încotro. Eu nu mi-am permis să-mi plâng de milă, chiar dacă am avut o depresie cruntă. Am fost și m-am tratat la spital, a trebuit să exist în continuare. Nu mă consider o femeie puternică, dar nu am avut încotro. Ce era să fac", a spus Flora Năstase.

"Acum nu mai am voie să mă supăr. Anul trecut a fost foarte greu din punct de vedere emoționai. Anul ăsta, însă, îl simt mai ușor, mai detașat. Mi-am impus să nu mă mai supăr. Nu e un obiectiv ușor de realizat, dar n-am încotro, trebuie să aleg și încerc să fac asta", a mai spus vedeta.

De ce nu s-a mai recăsătorit

"Nu am mai avut cu cine. Am avut parte de niște eșecuri din care cred că am învățat ceva și după mi-am dat seama ce vreau de la un partener, de la o căsătorie. După ce am învățat, mi-am dat seama că nu am găsit asta în potențialii parteneri care au mai apărut. Poate nici eu nu ofer ceea ce ar fi necesar. Mama mi-a zis, după al treilea divorț, să nu mai încerc că nu are rost, o femeie care vrea să țină o căsnicie trebuie să facă niște compromisuri că s-o mențină.

Acum am un echilibru perfect, mă simt foarte bine cu mine. Omul, ca să se simtă bine cu el, trebuie să ajungă la un anumit grad de înțelepciune și respect față de el. Eu am înțeles solitudinea târziu, dar asta mi-a dat o liniște colosală și o bucurie a vieții. Important este să nu te deranjeze lumea și să nu-i deranjezi nici tu pe ceilalți. Acum, după o perioada mai grea, cum îți găsești echilibrul?", a spus Flora Năstase.

Flora Năstase, internată la Psihiatrie, după pierderea averii

"În primul an după ce mi s-a întâmplat ce mi s-a întâmplat și în momentul în care am rămas fără un leu în buzunare – cu 10.000 de euro datorie la stat, ca impozit pe profitul pe care l-a generat acest furt al banilor, pe care a trebuit să-l plătesc, și cu o rată la bancă de 2500 de euro –, atunci am căzut. Atunci au fost cele șase luni în care nu am știut de mine, iar internarea a venit după doi ani. Și în care, pur și simplu, mă tăvăleam pe jos.

Atunci, în primul an, m-a ajutat un prieten de-al meu. De fapt, când spun un prieten, nu e doar un prieten, pentru că e puțin spus ce a făcut el în momentele grele. M-a ajutat și, un an de zile, mi-a plătit ratele la credit. Așa am reușit să mă adun și, cât de cât, să mă remontez. După doi ani, am ajuns la spital, probabil de la stresul acumulat și de la oboseală. După acești doi ani, am realizat că nu mai pot continua și a trebuit să mă internez, să încep tratamentul",  povestea, în toamnă, designerul, pentru viva.ro.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News