Iată de ce adormeam atât de repede, în copilărie, atunci când ni se spuneau povești de noapte bună.

Inducerea somnului în timpul ascultării poveștilor în copilărie poate fi explicată prin mai mulți factori, potrivit unui studiu de specialitate:

Rutină și relaxare: Poveștile înainte de culcare sunt adesea integrate într-o rutină stabilă, semnalând copilului că a venit momentul de odihnă. Acest lucru ajută la pregătirea minții și a corpului pentru somn.

Concentrare și liniște: Ascultarea unei povești poate crea un mediu calm și concentrat, care îi permite celui mic să se liniștească și să-și îndrepte atenția spre un singur element, povestea. Acest lucru contribuie la încetinirea activității mentale și pregătirea pentru somn.

Legătura emoțională: Ascultarea poveștilor, în special cele spuse de părinți sau alți membri ai familiei, poate crea o conexiune emoțională. Copiii se simt în siguranță și confortabil sub atenția și afecțiunea adulților, ceea ce îi ajută să se relaxeze și să adoarmă mai ușor.

Imaginație și escapadă: Poveștile stimulează imaginația copiilor și îi duc în lumi fantastice. Această evadare într-un univers imaginar poate induce o stare de relaxare, pregătindu-i pentru somn.

Ritmul și tonul vocii: Când poveștile sunt spuse cu un ritm lin și cu un ton blând al vocii, acest lucru poate avea un efect calmant asupra copiilor. Sunetul vocii poate deveni asociat cu senzația de siguranță și somn adânc.

Este important de menționat că nu toți copiii reacționează la povești în același mod, iar preferințele pot varia. Unora le place să asculte povești mai complexe, în timp ce alții preferă povești simple și repetitive. În general, elementele de rutină, confort emoțional și compania părinților sau bunicilor contribuie la efectul relaxant al poveștilor, mai ales în cazul copiilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News