Data publicării:
#apuscubianca. De ce Mihai o caută pe Bianca. Cea mai frumoasă poveste de dragoste din tren versus inimioarele de la DNA
Mihai, tânărul care, în urmă cu o săptămână spunea că o caută pe Bianca pentru a vedea împreună, un apus în doi, pe bloc, după ce s-au întâlnit în tren, a revenit.
Acum ne anunță că lansează o carte.
Mihai, un tânăr din Brașov, a povestit ce i s-ar fi întâmplat în tren, pe data 28 octombrie 2018. Brusc, abia acum a decis să vorbească și a lansat o provocare. El a cerut ajutorul pentru a o găsi pe Bianca, fata de care s-a îndrăgostit în trenul Brașov-București. Mihai a întâlnit-o acum mai bine de un an şi de atunci nu știe cum să dea din nou de ea. În orice caz, după foarte multă promovare, această Bianca nu a dat niciun semn. Bizar, nu? Asta în condițiile în care povestea lui Mihai a primit foarte multe share-uri, a fost dată la radio, la televiziune și în presa online.
Cititorii s-au întrebat, și pe bună dreptate, de ce o persoană care și-a întâlnit marea dragoste în tren decide, brusc, după un an și jumătate, că vrea să o caute? Cred că am aflat răspunsul. Mihai vrea să publice o carte și, dacă nu ești o persoană publică, ce șanse ai ca oamenii să știe de tine? Ce șanse ai ca volumul tău să se vândă? Cam aproape spre zero. Așadar ce faci? Fie inventezi o poveste, fie apelezi la o amintire vechi, o împachetezi frumos, punând niște detalii picante, și o scoți la înaintare la momentul potrivit.
Chiar și Mihai întreabă pe Facebook: ”De ce credeți că unii consideră povestea ficțiune, iar alții reală?”
De pe pagina online a Revistei DOR cu care a colaborat aflăm că Mihai a lucrat pentru Ambasada Suediei: ”După cinci ani de studii în Suedia a dorit să își dedice o parte din energia tinereții acasă, acolo unde imprevizibilul poate fi transformat în potențial, așa că s-a întors în țară să lucreze pentru Ambasada Suediei. Îi place înotul și orice are de-a face cu apa, iar stilul său de viață fără granițe îl face să se simtă un român european”.
Ce spune despre lansarea cărții sale:
”Aș vrea ca lansarea cărții să fie acel punct sau acea virgulă de care am nevoie pentru a face loc pentru viitor. Până atunci îmi voi consuma toată energia creativă de care sunt capabil pentru a-mi atinge scopul. Sunt 99% sigur că toată această energie consumată va produce efecte undeva, cândva. Energia nu se pierde în neant. Toți suntem bule de energie care se intersectează și rămânem cu rămășite de energie din alți oameni.
Ai scris o carte despre Bianca?
Am scris o carte despre speranță, nu despre Bianca, deși ea e cea mai memorabilă speranță dintre toate. Restul sunt povești trecătoare pe care le-am trăit pe propria piele. Din plin. Cartea este o compilație de povești despre experiențele și speranțele unui tânăr de 30 de ani (prea) liber. Toate poveștile sunt reale, deși subiective”, a spus Mihai într-un interviu publicat pe pagina sa de Facebook.
Când n-o iubea pe Bianca din tren, Mihai o iubea pe Kovesi:
V-ați întrebat vreodată dacă și de ce ar trebui s-o iubim pe Kovesi? Am descoperit această dilemă amoroasă în momentul în care am postat pe Facebook următorul text: Când PSD dă cu hate, oamenii noi dau cu love. Corupția poate fi învinsă! Nu abandonăm! (emoticon inimioară) DNA. (emoticon inimioară) Kövesi. Imediat după ce am dat publish mi-au tresărit în minte dubii și întrebări. Prea multe inimioare, mi-am zis. Prea riscant să-ți spui speranțele într-un singur om. În mintea mea îmi doream ca DNA să nu depindă de Kövesi pentru a fi iubit. Oamenii vin și pleacă. Instituțiile rămân. Am decis să editez postarea și să șterg inimioara către Kövesi. La câteva minute am cedat din nou și am adăugat inimioara pe care Kövesi o merită!
Inimioarele de mai sus nu vin fără o poveste memorabilă (și deloc virtuală). În ziua protestului pentru susținerea lui Kövesi în lupta cu penalii (care surprinzător, tot ei au denunțat-o), am decis cu o prietenă (la fel de curajoasă) să ne organizăm propriul nostru protest. Simțeam că protestele din Piața Victoriei și din țară au devenit trecătoare (mai puțin Vă Vedemd din Sibiu) și ușor de uitat (și de ignorat), iar protestele virtuale și mai mult. Așa că în seara / noaptea protestului am decis să decupăm zeci de inimi pline de ardoare pentru DNA și pentru Kövesi. A doua zi am mers în fața sediului DNA și le-am etalat în zbor în curtea interioară a DNA. Am făcut poze și am plecat. Nu știm pe cine am făcut să zâmbească. Cu siguranță nu pe jandarmi. Dar noi sigur vom zâmbi la bătrânețe povestind despre faptele civice din tinerețe.
Textul a fost scris de Mihai pe blogul său în 2019 înainte să se hotărască să o caute pe Bianca. Dacă Bianca există sau nu, rămâne de văzut, dar apreciem ideea de promovare a cărții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News