Lipsa alimentației la orele târzii a fost un sfat popular, de-a lungul timpului, pentru persoanele care doresc să slăbească. O serie de cercetări arată că mâncatul târziu în noapte este legat de o greutate corporală mai mare și un risc crescut de obezitate.

Puține studii au investigat  de ce mâncatul târziu în noapte este legat de o greutate corporală mai mare. Acesta este ceea ce un studiu recent din SUA și-a propus să descopere. Astfel, oamenii de știință au aflat că mâncatul cu patru ore mai târziu decât în ​​mod normal a schimbat de fapt multe dintre mecanismele fiziologice și moleculare care favorizează creșterea în greutate.

Mâncatul târziu

Pentru a-și desfășura studiul, cercetătorii au cerut ca 16 participanți să urmeze două programe diferite de masă, fiecare pentru o perioadă totală de șase zile. Primul protocol prevedea participanților să mănânce devreme în cursul zilei, ultima masă fiind consumată cu aproximativ șase ore și 40 de minute înainte de culcare.

Cel de-al doilea protocol le-a cerut participanților să mănânce toate mesele zilnice aproximativ patru ore mai târziu. Asta însemna că au sărit peste micul dejun și au luat prânzul, cina și o a doua cină. Ultima lor masă a fost consumată cu doar două ore și jumătate înainte de culcare.

Studiul a fost realizat într-un laborator controlat, care s-a asigurat că participanții din fiecare grup au consumat o dietă identică și că toate mesele lor au fost distanțate uniform, cu aproximativ patru ore între ele.

Pentru a înțelege modul în care mâncatul târziu a afectat organismul, cercetătorii au analizat în mod special trei măsuri diferite care sunt asociate cu creșterea în greutate:

1. Influența apetitului,

2. Impactul timpului de mâncare asupra consumului de energie (calorii arse) și

3. Modificări moleculare din țesutul adipos.

Apetitul a fost măsurat folosind două tehnici. Prima tehnică a fost ca participanții să își evalueze sentimentele de foame pe parcursul zilei.

A doua tehnică a fost prin colectarea de probe de sânge pentru a analiza nivelurile de hormoni care reglează apetitul din sângele participanților – cum ar fi leptina (care ne ajută să ne simțim plini) și grelina (care ne face să ne simțim înfometați). Acești hormoni au fost evaluați la fiecare oră pe o perioadă de 24 de ore în timpul celei de-a treia și a șasea zi a fiecărui studiu.

Pentru a examina modul în care mâncatul târziu în noapte afectează modul în care organismul stochează grăsimea la nivel molecular, cercetătorii au efectuat o biopsie pe țesutul adipos prelevat din abdomen. Doar jumătate dintre participanți au fost de acord cu acest lucru.

Ce au descoperit cercetătorii?

Echipa a descoperit că, în comparație cu un tipar de alimentație timpurie, mâncarea târzie nu numai că a crescut sentimentele subiective de foame în ziua următoare, ci a crescut și raportul hormonilor „foamei” din sânge – în ciuda faptului că participanții au avut o dietă identică în ambele protocoale.

Mâncatul târziu a determinat și o scădere a numărului de calorii arse în ziua următoare. La participanții care au făcut biopsia țesutului adipos, s-a dovedit, de asemenea, că mâncatul târziu provoacă modificări moleculare care favorizează depozitarea grăsimilor.

Împreună, aceste rezultate indică faptul că mâncatul târziu duce la o serie de modificări fiziologice și moleculare care, în timp, ar putea duce la creșterea în greutate.

Potențial de creștere în greutate

O teorie de ce mâncatul târziu provoacă creșterea în greutate ar putea fi din cauza ritmului nostru circadian. Corpul uman are un ritm circadian natural, care este controlat de creier pentru a influența fluxul și refluxul normal al hormonilor. Este deosebit de sensibil la lumina zilei și la aportul de alimente.

Timpul de mâncare este intrinsec legat de ritmul circadian la oameni, deoarece dormim când este întuneric afară și mâncăm când este lumină

Când mâncăm târziu, acest lucru ar putea afecta ritmul circadian natural, provocând perturbări ale semnalelor de foame ale organismului și ale modului în care acesta utilizează caloriile și stochează grăsimi. Cu toate acestea, această legătură a fost demonstrată până acum doar în studiile pe animale, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News