Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
De ce Franţa?
Deoarece Franţa refuză să se supună rigorilor luptei antiteroriste. O naţiune uriaşă, unde „liberté, égalité, fraternité" sunt cuvinte sacre, refuză, în continuare, să se lase asediată.
Francezii îi cunosc bine pe musulmani. Îi cunosc la ei acasă, unde au încercat acum 150 de ani să-i colonizeze. Îi cunosc acum, în Franţa, unde sunt 6 milioane de musulmani. Relaţiile politice ale Franţei cu lumea musulmană sunt excelente, chiar speciale. Anul trecut o plajă de lângă Nisa, locul înspăimântătorului masacru de ieri, a fost închisă spre a fi utilizată special de familia regală saudită. Ţările Golfului asigură un debuşeu de zeci de miliarde de dolari anual pentru produsele franţuzesti, de la obiecte de modă până la armament de ultimă generaţie. Uneori există şi legături vinovate. Este notorie legătura dintre fostul dictator libian, Gaddafi, şi fostul preşedinte francez, Sarkozy. Primul a dezvăluit public că i-a dat 50 milioane de euro cash pentru campania electrorală celui de-al doilea. Parchetul francez face investigaţii şi astăzi, cu discreţie şi tenacitate.
Şi atunci, dacă francezii au toate informaţiile, cum de sunt o ţintă atât de uşoară? Aşa cum spuneam, Franţa a refuzat să aplice măsurile extrem de dure de supraveghere a cetăţenilor, instituite după 11 septembrei 2001 în legea numită Patriot Act. Modul de viaţă francez, cu cea mai redusă săptămână de lucru din lumea occcidentală, cu cele mai multe vacanţe plătite, cu sindicate şi legi îngrozitor de socialiste este invidiat de toţi ceilalţi. Mai mult, francezii au şi o natalitate pozitivă. Ajutaţi de moştenirea culturală, de climă, de relief şi de funcţionarea robustă a mecanismului aproape unic stat-privat - cu tot cu şpăgile de rigoare – Franţa se bucură de libertate şi de viaţă. Faptul că serviciile de securitate şi poliţie nu reuşesc să prevină atacurile teroriste ţine de modul de a fi francez mai degrabă decât de a fi ineficient.
Oricum, nu supravegherea obsesivă a cetăţenilor este soluţia împotriva terorismului. Ca să urmăreşti 6 milioane de musulmani în Franta ai avea nevoie de milioane de agenţi. Ce ar fi, totuşi, de făcut? Ceea ce nu îndrăzneşte nimeni să facă: o analiză rece a fenomenului terorist islamist în Europa şi luarea măsurilor ce se impun, fie integrarea socială a celor care de generaţii au venit în Franţa din Magreb şi nu au avut niciodată un loc de muncă, fie repatrierea, dacă măsurile de integrare se dovedesc ineficiente.
Nu este vorba aici că se vor supăra ong-urile din cauza tratamentului discriminatoriu. Ţiganii români sunt expulzaţi din Franţa, iar societatea civilă din ambele ţări nu a zis nici pâs. E vorba însă de interese economice uriaşe ale unei economii care se sprijină enorm pe exporturile în lumea musulmană.
După atacul de la Nisa, la fel cum s-a întâmplat cu cele de la Paris, Franţa nu va face mare lucru. Preşedintele Hollande, cu o popularitate de 15%, nu poate lua nicio măsură politică sau de securitate, care să facă istorie. Abia anul viitor sunt alegeri pentru presedinţie. Până atunci, nu putem decât să sperăm că, şi dacă teroriştii vor lovi din nou, francezii vor rămâne aceiaşi ca acum: exemple de succes ale lumii occidentale vechi în lupta cu iphone-ul şi globalizarea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
11 septembrie 2001
atac nisa
franta
hollande
mostenire culturala
sarkozy
tigani expulzati
