Afacerea în care s-a băgat Ioan Nelu Botiş nu are nicio noimă. Orice firmă de casă a PDL câştigă 500.000 de euro, cât e valoarea contractului, în mai puţin timp decât vă ia să citiţi ştirea despre o lictaţie dedicată. Cu banii europeni nu e de joacă, iar un ong înregistrat în propria casă nu poate scăpa neobservat.

Că ANI a acţionat rapid şi a conchis că ministrul e în conflict de interese, mai înţeleg. Omul e terminat politic, măcar să scoată un pic de capital de imagine şi Agenţia, consumată de frecventele utilizări contra adversarilor Puterii. De altfel, mă gândesc că lovitura cu Botiş le arată celor din Opoziţie că vin la rând. Am dovedit echidistanţă, îşi vor spune oamenii “cablatului“ macovei, acum să ne facem treaba pentru care am fost numiţi...

În fine, întrebarea rămâne: ce beneficiu ar avea miniştrii care pun botişul la astfel de sume mici pentru nivelul lor? Există o posibilă explicaţie, legată nu neapărat de ANI, că tot am amintit de ea, cât de declaraţiile de avere. Circa 2000 de euro pe lună, cât ar fi luat, oficial, soţia, se trec cu fruntea sus în declaraţia de avere. În total, se adună 24.000 pe an. În doi ani de mandat, fac aproape 50.000. Adică avansul al o vilă ca a lui Blejnar, cumpărată cu 0 sută de mii credit (plătibil în alţi doi ani, din salariul de parlamentar). În total, peste patru ani, se justifică o vilă cu o valoare de piaţă de un milion de euro, datorită îmbunătăţirilor făcute în timpul liber de un demnitar cu talent la bricolaj şi evoluţiei pieţei imobiliare.

Nu totul se reduce la şpaga greu de justificat. O remuneraţie, la vremea ei, face mii de pedelei. Cu condiţia să nu te surprindă nimeni, fiindcă ai avut proasta inspiraţie să vii la Bursa joburilor, cu incompatibilitatea în vine.

Citeşte şi:

Despre cum i-a scris Traian Băsescu demisia lui Botiş

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News