Scriitorul Ștefan Mitroi a fost întrebat de jurnalistul Val Vâlcu de ce Danemarca, o țară destul de mică, a reușit să aibă doi laureați la premiul Nobel pentru literatură și cum reușește, în timp ce noi nu am primit nimic. În acest context, scriitorul a dezvăluit că Emil Cioran ar fi câștigat, însă a refuzat la rândul său. 

"Pentru starea literaturii nostre nu ăsta este indicatorul sau indiciul cel mai potrivit, câți laureați Nobel avem sau nu avem. Aici este o altă discuție!

Am avut, am avut scriitori, poate avem și astăzi scriitori care ar fi meritat sau merită cu prisosință premiul Nobel. Am avut!

Să nu ziceți că Nichita Stănescu nu merita un premiu Nobel. Că Marin Sorescu nu merita un premiu Nobel? Marin Sorescu a avut traducători pe măsură. Lucian Blaga nu merita un premiu Nobel? Emil Cioran... merita un premiu Nobel, dar Cioran nici nu și-ar fi dorit", a declarat scriitorul Ștefan Mitroi, în exclusivitate pentru DC NEWS.

De ce nu și-a dorit Emil Cioran premiu Nobel pentru literatură

"Mi-a spus cineva care l-a cunoscut personal, un fost președinte al Uniunii Scriitorilor, că după ce Jean Paul Sartre a refuzat premiul Nobel, comitetul Nobel a fost foarte tușat și au spus: "domne, ce mi-au făcut". Nu li se mai întâmplase asta. Și au zis: "Cu cel la care ne gândim trebuie să avem o discuție în prealabil, să nu mai pățim o astfel de surpriză".

L-au întrebat și pe Cioran, au avut intenția și el a spus: "Nu mă interesează". Sigur, s-a temut să nu se caute prea mult în tinerețea lui, fusese un om de dreapta și voia să-și vadă de cărțile și de existența lui liniștită.

Premiul Nobel nu se dă postum, dar poate că acum îl tulbură mai puțin decât atunci când era viu. El voia să-și vadă de cărțile lui, de viața lui de student, de 50 - 60 - 70 de ani, pentru că el a fost un student perpetuu, până când a plecat de pe lumea asta. Și a vrut să fie lăsat fără distincții, fără premii, probabil să nu i-au plăcut lucrurile astea", a mai spus scriitorul Ștefan Mitroi. 

Emil Cioran s-a stins din viață pe data de 20 iunie 1995.

Cum a refuzat Jean Paul Sartre premiul Nobel 

Jean Paul Sartre (1905 – 1980) a fost un scriitor și filosof francez, unul dintre adepții existențialismului care, pe lângă opera sa, s-a afirmat prin implicarea sa socială, ca jurnalist și militant social. În 1964 a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură și, încă de dinainte de a se anunța acest lucru, el a trimis următoarea scrisoare:

„Domnule Secretar,

După anumite informații de care am luat cunoștință astăzi, aș avea anul acesta unele șanse să obțin premiul Nobel. Deși ar fi prezumțios să mă pronunț asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînțelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză și premiul cu care ea a onorat atâția scriitori. Cu toate acestea, din niște motive care îmi aparțin și din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaților posibili, și nu pot și nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincție onorifică.

Vă rog, Domnule secretar, să acceptați scuzele mele și să credeți în înalta considerație pe care v-o port, J.-P. Sartre”.

Scrisoarea a fost deschisă abia după anunțarea câștigătorului, pe 22 octombrie 1964, motiv pentru care Sartre a fost nevoit să trimită o altă epistolă pentru a sublinia refuzul.

„Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincțiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deși aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collège de France așa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (…) Nu e același lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (…) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituție, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum”, potrivit life.ro.

Cărțile și premiile lui Emil Cioran

Prima carte a lui Emil Cioran a apărut în 1934 în România, "Pe culmile disperării", și a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români.

Ulterior, printre multe altele, au apărut și: "Cartea amăgirilor", "Schimbarea la față a României", "Lacrimi și Sfinți. Cel de-al doilea volum".

"Schimbarea la față a României" a fost autocenzurat în ediția a doua apărută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".

Emil Cioran a primit Premiul Rivarol în anul 1950, apoi Centre National du Livre din Paris acordă o bursă pe an numită în cinstea lui.

Mai mult, la Paris, București, Sibiu, Cluj, Rășinari există câte o stradă numită în cinstea lui.

În anul 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

Vezi mai multe în video:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News