Tabletă
Desktop
Data publicării:
"De asta am venit aici” sau cum ne punem în pericol în vacanţă. Nu, nu de asta am venit aici
Fotografie de la Nubia Navarro (nubikini), Pexels
Un salvamar a murit luni, în timpul unei operaţiuni de salvare a unui turist din apele mării. Alţi trei turişti au fost scoşi cu greu. Accidentele pe drumurile spre destinaţiile de vacanţă sunt la ordinea zilei.
Nu îmi iese din minte propoziţia rostită de un turist român, la mare, pe litoralul românesc. "De asta am venit aici". Ca să înţelegeţi contextul, pe litoralul românesc, pe mai multe plaje, a fost arborat steagul roşu, cel care interzice scăldatul, din cauza valurilor foarte mari şi a curenţilor puternici. Cu toate astea, era puhoi de lume în apă, sute de oameni care intrau fără să respecte sau fără să înţeleagă avertismentele. Adulţi, tineri, oameni trecuţi de prima tinereţe, chiar copii.
"De asta am venit aici". Asta a spus un bărbat când a fost întrebat dacă nu a văzut steagul roşu şi dacă nu se teme de valuri şi curenţi. "De asta am venit aici, intrăm oricum!".
Şi m-a făcut să mă gândesc. De ce mergem în vacanţă? În fiecare weekend, cei de la Salvamont România intervin pentru că sunt solicitaţi de turişti care merg nepregătiţi pe munte, salvamarii îşi riscă viaţa, şi uneori chiar o pierd, pentru turişti care nici nu ştiu să înoate, nici nu respectă avertismentele.
Vedem la fiecare început de weekend sau final de weekend accidente fie pe Autostrada Soarelui, fie pe DN1, fie spre sau dinspre altă destinaţie populară de vacanţă. Am citit, tot azi, pe un grup de Facebook pentru cei care merg în vacanţă în Grecia, cum un şofer român întreba dacă în Bulgaria şi Grecia se aplică aceeaşi "toleranţă" a Poliţiei Rutiere ca în România la depăşirea limitei de viteză legală cu cel mult 10 km/h.
Şi nu pot, astfel, să nu revin la "de asta am venit aici". Chiar de asta mergem în vacanţă? Pentru a face slalom în trafic printre maşinile care conduc regulamentar? Pentru a face depăşiri la limita siguranţei, doar pentru a câştiga 10 metri de asfalt? Mergem în vacanţă pentru a ne arunca în marea agitată, deşi nu ştim să înotăm, doar pentru că am ajuns acolo? Sau să urcăm pe munte în papuci, în condiţiile în care nu mergem pe jos nici măcar până la supermarket?
Sau mergem în vacanţă ca să ne relaxăm, să ne deconectăm de la stresul cotidian, de la agitaţia în care oricum trăim zilnic? Vacanţa ar trebui să fie despre a zâmbi, nu despre a da flashuri, claxoane, sau despre a minimiza pericolele doar pentru a ne da mari în faţa prietenilor.
Şi că tot veni vorba de asta. Am văzut în weekend, pe traseul montan spre Bâlea Lac, zeci de persoane în papuci sau sandale, în condiţiile în care traseul este unul nu greu, dar anevoios, cu multe pietre alunecoase. Şi am văzut şi persoane cărora, din cauza efortului, li s-a făcut rău sau au clacat, plângând pe potecă de oboseală. Ştiu, unii ar spune că ce, e un traseu de doar o oră, şi relativ uşor. Dar pentru unii înseamnă mai mult efort fizic decât fac într-un an! Şi cu epuizarea fizică şi deshidratarea nu e de glumit!
Aşa că vă rog, nu mai mergeţi în vacanţă pe ideea "de asta am venit aici". Dacă organismul nu vă permite mai mult de statul pe şezlong, credeţi-mă, nu se supără nimeni. Mai bine ajungeţi acasă şi povestiţi ce peisaj frumos aţi văzut din scaun, decât să povestiţi, dacă mai povestiţi, cum v-a trecut glontele pe la ureche!
*acest articol reprezintă o opinie
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
