Dumitru Borţun, profesor de Etică în comunicare și Analiza discursului public în cadrul SNSPA, om de stânga, consilier în cadrul Administrației Prezidențiale în anii ’90, a fost invitatul lui Ionuţ Vulpescu la Avangarda. 

"Citez din invitatul meu: „dacă un tânăr a citit Anna Karenina, nu se mai poate uita la Din dragoste, fiindcă nu mai găsește nimic relevant pentru el. Dacă asculta Mozart, Albinoni sau Debussy nu mai poate asculta Florin Salam, Costel Biju sau Tzancă Uraganu.” Sunt cuvintele dvs. Credeți totuși că tinerele generații nu pot trăi decât între aceste extrapolări? Nu găsim o normă, o medie, o cale de mijloc? Nu aveți ceva cu numele acelea, au și ei publicul lor. Problema este, totuși, aceea a drumului corect, între a citi și a nu ști să citești e o mare diferență", a punctat Ionuţ Vulpescu. 

"Știți ce mi-a povestit cineva chiar ieri? Cineva care e producătoare TV, la un post de televiziune, care face niște emisiuni la niște vedete acasă. Vedete, în sensul acesta.

Și la un moment dat era în casa uneia dintre ele, se uită în jur, nu găsește nimic, și vede o carte. O ia să se uite pe ea și apare aia, vedeta. Se uită la ea și zice: „Ce faci dragă, citești, ca oamenii bătrâni?” Ce părere aveți de percepția asta?", a replicat profesorul Borţun. 

Iată mai jos dialogul dintre cei doi: 

I.V.: Deci a citi e o chestiune vetustă, învechită. 

D.B.: Atât de vetustă ca numai bătrânii mai fac asta. În rest, vine lumea nouă. Nimeni nu mai citește. E cool să nu citești.

D.B.: Bătrânii ăștia citesc câte o carte. Deci femeia asta s-a îngrozit, și a povestit altei persoane, care mi-a spus mie. Deci este o schimbare de atitudine. Vă mai spun un episod foarte interesant. Există un lector inspirațional, umblă prin toată lumea, este invitat peste tot cu conferințe, Ravi Zacharias. 

I.V.: Să nu îl confunde cu Fareed Zakaria sau cu Christian Zacharias. 

D.B.: Măcar să dea peste ei. 

I.V.: Măcar de ar fi confuzia aceasta...

D.B.: Ar greși bine. El povestește într-o conferință cum a fost invitat la Uppsala University, să vorbească două seri la rând, vineri și sâmbătă, în fața studenților de acolo. Și la început le spune el, la prima întâlnire: „Mă bucur că vă văd, sunteți frumoși...” – captatio benevolentiae. Era prima întâlnire cu publicul respectiv. Zice: „Mi-a plăcut sloganul pe care îl aveți pe frontispiciul vechiului dvs. sediu, e grozav să gândești liber, dar mai grozav e să gândești corect. Bravo, e un adevărat slogan academic. La care ăia au început să vorbească între ei, șușotind. Rumoare. Și-a dat seama că e ceva. „Dar care e problema?” Se scoală o studentă: „Noi gândim exact invers. Noi credem că este invers, adică e grozav să gândești corect, dar mai grozav e să gândești liber.” Sesizați ce înseamnă la ei liber. Fără reguli. Deci se naște o generație, vine o generație după noi, care nu suportă regulile. Asta e definiția infantilă a libertății. Libertatea este când nu ai reguli de respectat, nu ai restricții din partea cuiva, copilul e fericit că au plecat părinții de acasă. Și acum e liber, poate face ceva.

I.V.: Ocupă sufrageria, Republica din sufragerie... care durează cât durează, și cu regulile...

D.B.: Știți că a fost un film, Singur acasă. Poate că mulți dintre cei care ne urmăresc îl știu. 

I.V.: Vine Crăciunul și îl vom vedea...

D.B.: De două, trei ori. Corect. Cine nu l-a văzut să îl vadă, acum, de Crăciun, că ajunge să fie fugărit prin Central Park de niște infractori. 

I.V.: Sau prin Cișmigiu, că nici Cișmigiul nu e așa de safe. 

D.B.: Tot aia. 

I.V.: E expus. 

D.B.: Deci vedeți ce înseamnă să confunzi libertatea cu absența regulilor?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News