Medicul nutriționist Mihaela Bilic a făcut o „istorie a slăbitului”.

„O istorie a slăbitului... fără rezultat. Orice început de an presupune și o cură de slăbire pentru că, nu-i așa, niciodată nu suntem suficient de slabi... sau de bogați. Regimul de slăbit nu este o invenție nouă, oamenii s-au luptat dintotdeauna cu kilogramele în plus, iar o metodă ușoară și eficientă de “a topi” grăsimea, n-a fost descoperită. Încă. 

La o scurtă trecere în revistă a strategiilor legate de slăbit, constatăm cu tristețe că foamea și implicit mâncatul puțin, sunt sfinte. Dilema este cum reușești să rabzi de foame?! Din antichitate până în zilele noastre soluțiile au fost cât se poate de radicale și drastice: foame, frig, nesomn, mișcare, purgative, laxative și, din sec XX, amfetamine.

Hippocrate, părintele medicinei, recomandă munca fizică grea înainte de masă, ca să gâfâi de oboseală. Și pentru Soranus d’Ephese, medic din secolul II, soluția este să dormi cât mai puțin și să te miști cât mai mult. În plus, trebuie mâncat o singură dată în zi, un singur fel de mâncare rece, pe bază de legume, cu un pic de pește sau carne. (...) Începând cu anul 1700 obezii erau sfătuiți să doarmă puțin, să transpire mult și să abuzeze de laxative. La Paris, doctorul Antoine Petit folosește oțet și cafea neagră ca ajutor pentru slăbit, iar în Anglia doctorul Malcom Fleming prescrie ingestia de săpun ca să topească grăsimile.
Începutul secolului XX, deși aduce o înțelegere mai bună a fenomenelor de calorimetrie și efort muscular, vine cu regimuri de slăbire la fel de restrictive. Cura Guelpa se baza pe înfometare, nefiind permise decât apa și ceaiurile, plus un purgativ pe bază de ulei de ricin. În anii ‘20 cura de lapte a doctorului Leven consta din consumul a 10 cești de ceai în primele 2-3 zile, apoi alte 10 zile în care se consuma exclusiv lapte cald parfumat cu vanilie, caramel sau cafea. 

Această obsesie a curelor de slăbire se amplifică începând cu anii ‘60 și de atunci interesul pentru siluetă “molipsește” treptat toată populația, indiferent de vârstă, sex sau profesie. (...)

Nu suntem dotați cu mecanisme naturale de slăbit, iar foamea este o senzație de care nu putem uita niciodată!

Cât despre voință, slabă speranță că ne putem abține pe termen lung, nu putem schimba instinctele indiferent de efortul pe care-l facem. Capul, nu corpul, trebuie blocat și potolit ca să nu mai fie cu gândul la mâncare, mintea noastră e neobosită și insațiabilă când vine vorba de poftă și plăcere. 

Așa că întrebarea care rămâne e următoarea: cât să fim de fericiți, entuziasmați, îndrăgostiți, satisfăcuți, împliniți, liniștiți, iubiți ca să nu ne mai trebuiască mâncare?!”, a scris Mihaela Bilic pe contul de Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News