Trăim într-o lume în care accentul se pune mai mult pe aspectul fizic şi nu pe valorile morale sau pe cunoştinţele fiecăruia. Se promovează din ce în ce mai mult non-valorile, ambalajul, materialul şi aparenţele. O persoană atractivă fizic şi cu bani va fi percepută ca fiind cu mai multe calităţi decât una mai puţin înstărită şi mai puţin atractivă fizic.

Societatea ne vinde idei preconcepute despre frumuseţe, succes, bine şi rău. Dacă nu te aliniezi acestor idei, atunci eşti exclus şi criticat, eşti un ciudat inadaptat. Suntem din ce în ce mai singuri, mai materialişti şi mai superficiali. Presiunea socială a devenit atât de mare, încât ne e frică să mai facem lucrurile care ne plac, să mai fim autentici. Nici măcar nu mai ştim cine suntem. Ne este frică să ieşim din casă, căci nu suntem suficient de înalţi, de scunzi, de slabi, de frumoşi, că nu avem haine de firmă sau că nu avem ultimul model de telefon. Ne e frică să mai luăm atitudine împotriva nedreptăţii pentru că aceasta ne-a copleşit. Ne e frică să greşim. Să nu fim criticaţi. Să nu fim daţi la o parte.

Multe persoane intră în depresie, ajung să aibă anorexie, bulimie sau anxietate socială, îşi urăsc înfăţişarea şi condiţia, încearcă să-şi acopere nesiguranţa cu multe haine, vor cât mai mulţi bani, să simtă că sunt importante. Şi toate astea, din cauza societăţii care nu le-a învăţat că cel mai important este să evoluezi tu ca om. Şi că niciun lucru material din lume, nici maşina, nici hainele, nici cosmeticile, ori operaţiile estetice, nu te vor face mai frumos dacă nu ai investit în dezvoltarea ta intelectuală şi spirituală, în sănătatea ta mintală şi fizică. Că frumuseţea e în ochii celui care priveşte, că e relativă şi că înseamnă, de fapt, iubire de sine şi armonie interioară. Că frumuseţea nu trebuie să fie dictată de societate, nu trebuie să se încadreze într-o anumită tipologie.

Frumuseţea e, de fapt, unicitatea fiecăruia dintre noi, acel ceva special pe care îl cultivăm în noi şi ne deosebeşte de ceilalţi

Societatea te învaţă să consumi mult, orice şi să nu mai ai gândire critică. Vrea să mergi în turmă cu ceilalţi, să fii docil, fără discernământ. Ea te învaţă cum trebuie să arăţi, cum trebuie să gândeşti şi ce îmbrăcăminte să cumperi pentru a nu fi demodat. Se foloseşte de nesiguranţa ta, de dorinţa firească de a fi pe placul celorlalţi, de a fi aprobat şi acceptat.

Ai impresia că dacă te uiţi la televizor vei fi informat, că vei avea control asupra propriei vieţi, dar a fi cu adevarăt informat presupune înţelegerea, prin gândirea critică, a lumii în care trăieşti. Te uiţi la televizor şi uiţi puţin de tine. Bani. Crime. Scandaluri. Reclame de tot felul pentru a te ademeni şi a te face să simţi că eşti nemulţumit cu ce ai deja. Că ai nevoie de alte produse noi, să nu rămâi în urmă. Sex. Desfrâu. Divorţuri. Violenţe. Mass-media ştie cum să exploateze plăcerea oamenilor de a vedea răul altora pentru a uita de propria nefericire. Ştie că mai bine se consumă subiecte uşoare, care nu trebuie să antreneze prea mult mintea, căci omul nu se pune în faţa televizorului pentru a medita şi a gândi. Ştie cum să-l facă pe om nefericit cu ce are şi să vrea să consume mereu, mai mult. Ştie cum să-i modeleze mintea în direcţia dorită şi fără ca acesta să realizeze că opiniile şi convingerile nu-i sunt proprii.

Ştie să exploateze impulsurile şi dorinţele inconştiente ale omului

Oriunde te uiţi în jur vezi doar asta. Materialul a devenit un criteriu de valoare, oamenii încep să se raporteze la bani pentru a se defini pe sine. Se închină la ei. Banii, confortul material, lucrurile pe care le avem şi produsele pe care le consumăm au câştigat în detrimentul moralităţii, virtuţii sufleteşti şi intelectuale. Societatea îi sugerează omului că pentru a fi fericit trebuie să aibă bani. Să facă bani, să consume, să uite de el însuşi şi de cunoaşterea de sine. Vrea să-i modeleze identitatea după interesul ei. Ea îţi arată că doar aşa poţi reuşi în viaţă, nu prin educaţie şi şcoală, nu prin moralitate, nu prin muncă, ci prin operaţii estetice dacă eşti femeie şi prin împerecherea cu un "şmecher" cu bani. Ăsta e un drum mult mai scurt şi mai sigur. Doar dacă ai mulţi bani poţi fi fericit, doar dacă faci mari compromisuri, doar dacă ştii ce relaţii să-ţi faci şi peste ce legi şi cadavre să treci. Apoi, îţi poţi etala bogăţia în public, aşa cum o fac şi ceilalţi, aşa cum ţi-ai dorit mereu, să moară toţi duşmanii de oftică, poţi trăi în opulenţă, poţi merge în vacanţe exotice, poţi să te lăfăi în maşini scumpe şi vile luxoase şi poţi avea multe amante cu care să te şi expui. Acum ai prestigiu şi putere şi poţi fi respectat. Ai reuşit în viaţă, deci, poţi fi apreciat la adevărata ta valoare.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News