Când va ajunge acolo, însă, ea se va confrunta cu un adversar potențial mult mai letal decât președintele Emmanuel Macron, care este tot mai slăbit și lipsit de putere.

Președinta Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde.

În realitate, următoarea mare problemă în politica zonei euro va fi dacă Lagarde o va zdrobi pe Le Pen — și dacă acest lucru riscă să compromită definitiv independența băncii, notează TheSpectator.

Dacă Raliul Național al lui Le Pen va prelua puterea la începutul lunii viitoare, așa cum pare din ce în ce mai probabil, noul guvern va intra într-o furtună financiară.

Acțiunile franceze au scăzut, iar randamentele obligațiunilor țării au crescut, deoarece piețele privesc cu nervozitate promisiunile de cheltuieli generoase ale Raliului Național.

Ieri, Uniunea Europeană a mărit presiunea, punând Franța într-o procedură formală de „deficit”. Până în toamnă, oficialii de la Bruxelles vor cere ca Le Pen să impună reduceri de cheltuieli de zeci de miliarde pentru a aduce deficitul sub control.

Dacă ea și Bardella vor refuza, așa cum aproape sigur o vor face, piața obligațiunilor va fi în haos, iar guvernul poate să găsească imposibil să se finanțeze. „Un moment Liz Truss”, așa cum descrie ministrul de finanțe în exercițiu Bruno Le Maire, va fi sosit.

Jucătorul crucial pe măsură ce acest scenariu se va desfășura va fi o altă femeie franceză, președinta BCE Christine Lagarde. Așteptarea va fi că BCE va interveni, dacă va fi necesar, pentru a cumpăra obligațiuni franceze, așa cum a făcut în trecut pentru Italia și alte țări foarte îndatorate din zona euro.

Orice sugestie că BCE s-ar abține ar declanșa o prăbușire. Până la urmă, singurul motiv posibil pentru a deține datorie franceză este că BCE o susține. După orice altă măsură, obligațiunile sunt practic fără valoare. Dacă acest angajament ar fi pus la îndoială, finanțele Franței s-ar prăbuși.

Și totuși, aici este răsucirea. Lagarde este o aliată cheie a lui Macron.

El a propulsat-o la BCE, chiar dacă, fiind avocat de profesie, a fost o alegere ciudată pentru a conduce o bancă centrală, un post care de obicei revine unui economist sau expert financiar.

Desigur, BCE nu ar trebui să fie politică. Ca orice bancă centrală, este menită să rămână neutră, în special în politica internă a statelor membre. În practică, a intervenit înainte.

Notabil în Italia, unde a ajutat la instalarea unui guvern tehnocratic condus de predecesorul lui Lagarde, Mario Draghi.

În realitate, Lagarde are puterea de a o zdrobi pe Le Pen. Singura întrebare reală va fi dacă ea alege să folosească această putere — și care vor fi consecințele dacă un guvern nou ales la Paris este distrus de un bancher central neales la Frankfurt.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News