Proprietarii magazinelor de haine acţionează pe modelul samsarilor ce aduceau blugi din Turcia, imediat după Revoluţie. Hainele sunt aduse en-gross, iar la prima afişare se pun preţuri exorbitante, pe care puţini oameni se îndură însă să le plătească, dar produse pe care foarte mulţi le admiră. Aceasta este şi tehnica. Comercianţii îşi asumă o perioadă de vânzări mai slabe, dar la preţuri mari, pentru ca apoi să vină cu nişte super reduceri menite să atragă lumea, dar şi să le aducă lor un profit maxim.

Să spunem că un magazin dintr-un mall bucureştean tocmai a adus marfă nouă. La prima expunere hainele au preţuri extraordinare, dar foarte mulţi oameni doar se uită la ele. În scurt timp însă, aceleaşi haine, vor avea cu totul şi cu totul alt preţ în urma unor reduceri substanţiale de 30-40%. De fapt acesta este şi preţul pe care doarea proprietarul să îl obţină şi pe care îşi calculase profitul.

O astfel de reducere atrage cumpărătorii ca muştele, cu atât mai mult pe cei care cu foarte puţin timp în urmă văzuseră produsul la preţul iniţial. Bineînţeles că pe etichetă nu se uită niciodată menţionarea preţului vechi iar cumpărătorul va considera întotdeauna că face o super afacere.

Lichidările de stoc arată adevăratul preţ al hainelor

Reducerile masive, care se fac de obicei la final de sezon, reprezintă într-o bună măsură preţul real. Dacă un comerciant îşi permite să lase 70-80% la un produs înseamnă că, inclusiv în aceste condiţii, se mai poate scoate profit.

De altfel, în preţul unei haine, cumpărătorul plăteşte practic toate cheltuielile proprietarului, dar şi marca produsului. În preţul unui articol sunt incluse chiria spaţiului, taxele dar şi salariile angajaţilor. Marca şi ce mai rămâne pe lângă, este profitul exclusiv al celui care comercializează marfa.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News