"Înaintea erei Mega" este un spectacol despre simplitate. Iar asta îl face splendid.

Piesa e grefată pe un șablon ușor de urmărit: personajele își schimbă des rolul, anunțând publicul prin alipirea ecusonului cu numele. "Fiecare dintre noi ar putea fi Angela", m-am gândit.

"În 25 de ani am devenit magazinul ăsta, știu fiecare produs, știu ce se vinde cel mai bine sau cel mai prost, recunosc orice client și de multe ori chiar și nevoile pe care le are când intră-n magazin (...). De săptămâni bune sunt singură aici. N-a mai intrat nimeni în magazinul ăsta de colț (...). Mi-e al naibii de frică de decizii. Uneori mă întreb ce aș fi eu, Angela, fără ecusonul pe care scrie Angela. Și mi-e frică. Mi-e tare frică".

Foto: Mihai Tomescu

Înaintea erei Mega existau magazine de cartier, cu vânzătoare cu ochii blajini care te întrebau mereu când te măriți și tu, dacă vrei prăjitura asta că e caldă și dacă nu știi cumva a cui e pisica aia din față, că pare pierdută.

"Eu sunt magazinul ăsta, magazinul ăsta sunt eu! Poate că ar trebui doar să beau mai mult ceai de lavandă. Să dorm și să lucrez, atât, când mă trezesc să intru la lucru și când ies de la lucru, să dorm din nou. Să-mi fac gândurile să tacă, să mă lase în pace, să mă lase să vin să lucrez în fiecare zi și să nu mă mai gândesc la nimic, să dau restul, să zâmbesc oamenilor, să-mi vând produsele, atât, cer prea mult?"

Angela suferă de insomnie. De 25 de ani, de când lucrează la magazinul de cartier.

25 de ani în care a învățat cum se vinde fiecare produs, când e vremea să comande stocul nou și cum să îndemne clienții să cumpere.

Angela nu mai crede în iubire. Iubirea ei e magazinul. Însă magazinul are obloanele trase acum: a început era Mega.

"Eu nu mai cred în iubire, eu nu mai cred în relații, eu nu mai vreau așa ceva, așa că nu m-am gândit nici măcar o secundă la el în modul ăla, l-am văzut ca pe un posibil client, ca pe un client care are predispoziția să cumpere mai mult ca alții, pentru că mă place și mă ascultă".

_______________

Înaintea erei MEGA este un spectacol documentar despre condiția vânzătorului din zilele noastre, o radiografie a vieții celor de după casa de marcat când nu mai sunt acolo, a nevoilor lor, dar și a incertitudinii că de mâine pot fi înlocuiți precum niște mașinării stricate.

Distribuția este alcătuită din Alexandru Tudor, Sabina Lazăr și Diana-Raluca Amitroaie.

Regia și scenografia sunt semnate de Robert Kocsis.

Coregrafia îi aparține Teodorei Tudose.

Piesa de teatru s-a jucat în avanpremieră vineri, 14 iunie, la Teatrul "Apropo".

Citește și - Cazul „Țundrea”, un spectacol de teatru de tip true crime, construit în stilul unei investigații judiciare

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News