Data actualizării: 08.03.2016 09:56
Data publicării: 07.03.2016 23:06

Decalajele salariale dintre femei și bărbați s-au înjumătățit în ultimul deceniu în România

Autor: Andreea Paul | Categorie: Politica

Din nevoia de a trăi decent și de a ne dezvolta firesc, femeile au reușit să facă saltul de la statutul juridic al "femeii-bun" de acum o sută de ani, la "femeia-persoană", care dobândește cu greu "dreptul" de a profesa între cele două războaie mondiale, la "femeia-angajat" și, din ce în ce mai des, la "femeia-angajatoare" în ultimele trei decenii.

De fiecare dată a mai căzut un zid al neputinței. Despre aceste salturi și despre emergenta clasei sociale antreprenoriale feminine discut detaliat în volumul "Forța economică a femeilor", care urmează să apară la editura Polirom în luna martie a acestui an. Am să dezvălui în premieră câteva dintre concluziile acestei ample analize.

Cum a evoluat în ultimii ani egalitatea de gen pe piața muncii?

Volumul de ore-muncă al femeilor și harul de a da viață depășește orice formulă de raportare a contribuției lor la dezvoltarea societății. Unde suntem, totuși, după 26 de ani de democraţie și capitalism? Peste jumătate din populația României este de gen feminin, o „piaţă emergentă" cu un potenţial ridicat de competenţă, ambiţie și ingeniozitate. Dar azi doar una din două femei este oficial încadrată în muncă. Rata şomajului este totuși mai redusă decât a bărbaţilor. Deși persoanele de gen feminin înscrise în învăţământul universitar sunt majoritare, femeile sunt mai numeroase printre salariații cu venituri scăzute, fiind active în domeniile mai prost plătite. Decalajele salariale între femei și bărbați s-au înjumătățit în ultimul deceniu în România, dar continuă să fie foarte pronunțat în unele zone ale țării. Faptul că bărbații conduc încă lumea, nu înseamnă că ne merge bine.

Cinci aspecte legate de economia de gen merită atenția noastră comparată cu țările europene:

• România are a treia cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor din Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Banca Mondială. Practic, doar una din două femei au un loc de muncă, în timp ce în Suedia, cea mai bine clasată, 8 din 10 femei au un loc de muncă. Cea mai mare discrepanță de gen se regăsește în rândul patronilor/antreprenorilor: numărul femeilor este de 2,6 ori mai mic decât cel al bărbaților în România.
• Decalajele salariale dintre femei și bărbați în România sunt printre cele mai reduse din Uniunea Europeană. România se situează pe locul 6 în UE-28 din acest punct de vedere. Salariul mediu al femeilor este cu 8% mai mic în prezent decât în cazul bărbaților. Dar avem județe unde aceste diferențe se ridică la 28% (Gorj). De altfel, cele mai mari decalaje salariale între femei și bărbați sunt înregistrate în regiunea de sud-vest Oltenia (16%), iar cele mai mici în regiunea de dezvoltare Nord-Est, Nord-Vest și București Ilfov (3-4%). La nivel european, cel mai mare decalaj salarial dintre femei și bărbați a fost înregistrat în Estonia (30%), iar cel mai redus în Slovenia (3%). Activitățile cu un pronunțat grad de feminizare a populației ocupate în România sunt cele din sănătate și asistență socială (80%), învățământ (75%), funcționari administrativi (63%), intermedieri financiare (66%), hoteluri și restaurant (61%), activități profesionale, științifice și tehnice (54%), comerț (54%) și activități de spectacole, cultural și recreative (52%), așadar, în bună măsură, domenii cu salarii medii sectoriale mai mici în economie. Institutul Național de Statistică ne arată că femeile sunt mai slab remunerate decât bărbații în majoritatea activităților economice, dar și că mărimea întreprinderii este direct proportională cu mărimea salariului mediu. Cele mai mici câștiguri salariale sunt realizate de femeile active în firmele din sectorul privat cu mai puțin de 50 de salariați, iar la polul opus, cele mai mari câștiguri salariale au fost obținute de bărbații din întreprinderilede stat cu peste 250 de salariați.

• Readuc în discuție faptul că doar una din două femei este oficial încadrată în muncă, aspect puternic influențat de responsabilitățile familiale și de îngrijire a copiilor. Femeile cu copii lucrează mai puțin (-10%) decât cele fără copii, în timp ce bărbații cu copii lucrează mai mult decât cei fără copii (+5%). Ponderea femeilor angajate cu cel puțin un copil cu vârsta de sub 6 ani este cu aproximativ 10% mai mică decât ponderea femeilor angajate care nu au copii, în totalul femeilor cu vârsta între 20 și 49 de ani. În cazul bărbaților, lucrurile stau invers în România: cei cu cel puțin un copil sub 6 ani au o rată de angajare cu circa 5% mai mare decât în cazul bărbaților fără copii. Aceste decalaje pozitive, similare cu cele ale bărbaților, le regăsim doar în cazul femeilor doar în 4 state membre: Danemarca, Suedia, Portugalia și Slovenia.

• Rata de ocuparea femeilor este corelată cu gradul de încadrare a copiilor în forme educaționale pre-școlare. Ponderea copiilor care merg la grădiniță sau care sunt încadrați în forme oficiale de educație este sub 10% în totalul copiilor sub 3 ani și ne poziționează pe ultimele locuri în Europa. Cel mai bine se clasează Danemarca unde 7 din 10 copii sunt încadrați într-o formă oficială de educație, iar pe ultimul loc se află Cehia. Cele mai lungi perioade alocate concediilor maternale le regăsim în Bulgaria, Cehia, Ungaria și România.

• 4 din 10 românce au de gestionat riscul de sărăcie sau de excluziune socială, al doilea cel mai ridicat nivel din UE-28, după Bulgaria, conform ultimelor date oficiale ale Eurostat. Acest risc îl experimentează mai des femeile decât bărbații din aproape toate țările europene, excepție făcând doar Spania unde riscul de sărăcie este mai mare în rândul bărbaților și Polonia unde acest risc este egal pentru femei și bărbați. În UE-28 cel mai mic risc de sărăcie în rândul femeilor îl regăsim în Cehia, urmată de țările nordice. Găsesc extrem de relevantă la acest punct ponderea foarte ridicată a femeilor, de 70%, în numărul lucrătorilor familiali neremunerați.

Dar egalitatea de gen la nivel politic?

Situația este catastrofală: 11% femei în Parlament, 20% în echipa prezidențială și 30% în Guvernul României. Competența sau meritocrația nu are nicio legătură cu dominanța masculină atât de pronunțată. Suntem pe locul 113 în lume la implicarea politică - față de locul 50 la participarea economică - a femeilor în Raportul Global al Egalității de Gen din anul 2015. Mult după Emiratele Arabe Unite, Cambogia, Ghana sau Etiopia. Româncele sunt cel mai grav subreprezentate în domeniul politic - penultimul loc în UE. Bulgaria, de pildă, este pe locul 48 în lume. Doar Ungaria stă mai prost ca noi în UE.

Vocile feminine se aud de două ori mai puțin în parlamentul României decât media mondială și de peste 3 ori mai puțin decât media europeană. Țările care performează au reușit prin introducerea cotelor de gen. Drept urmare, am inițiat alături de peste 150 de deputați și senatori, un proiect de lege pentru introducerea unei cote de gen de minimum 30% femei și bărbați în rândul candidaților pe liste, proiect care se află acum în dezbatere parlamentară. Chiar și așa, suntem cu câteva decenii în urma statelor europene care au introdus în Constituție paritatea de gen, așa cum este cazul Franței, și succesiunea perfectă de gen pe listele electorale. De altfel, 15 state din Europa au legiferat deja cotele de gen între 30 și 50%. Recordul la viteza modernizării politice în România poate fi atins prin introducerea cotelor de gen. Ele sunt mai puțin corupte. Mai educate. Mai precaute cu finanțele. Mai dedicate educației și sănătății. Mai înclinate spre dezvoltare și spre calitatea vieții. Mai grijulii cu copiii și cu bătrânii, cu cei cu nevoi speciale. O dovedesc analizele sociologice. Dar, mult, mult mai slab reprezentate în viața publică.

Hărnicia femeilor este un fapt dovedit. Am creat un indice agregat pentru a măsura activitatea parlamentară (IAP), pe care îl public anual într-un raport. În ultima ediție din 2015 am calculat că cele 66 de femei parlamentare sunt în medie cu 48% mai active decât cei 488 de bărbați din Parlamentul României. Reînnoirea clasei politice și modernizarea ei se poate obține prin mecanismul cotelor de gen.

Țările europene sunt mult mai avansate. Guvernul francez are un număr egal de doamne și domni miniștri, dar și paritate de gen în rândul secretarilor de stat. Guvernul spaniol este paritar de gen, iar reprezentarea femeilor este de 36% în parlament. Irlanda este țara care din 1990 până în anul 2011 a fost condusă de două femei președinte. În anul 2012 a fost adoptată legea irlandeză prin care se impune o cotă de gen de 30% dintre candidați pentru femei și bărbați, altfel partidele își pierd jumătate din finanțarea anuală oferită de stat, ca să vă dau câteva exemple.

Tarile nordice europene au 42% femei in parlamentele naționale. Nivelul lor de trai este semnificativ mai mare decât în restul țărilor europene. Cotele de gen au reprezentat soluția reală, care nu au implicat costuri bugetare, dar care a adus beneficii în toate aspectele societale: moral, democratic, politic, social și economic.
Un lucru mai important decât numerele sunt atitudinile care se modifică în favoarea egalitătii de șanse reale, nu doar declarate sau legiferate pe hârtie. Pierderea de talente și energii pentru creșterea economică este azi realitate în România. Schimbarea este necesară, ținând cont de faptul că 54% din absolvenții de studii superioare sunt femei, și de 70% în rândul absolvenților de studii ale guvernării și administrației publcie, dar experiențele lor profesionale și umane sunt insuficient valorificate în decizia publică.

Cel mai des răspuns venit din partea liderilor politici este ca "nu avem femei suficiente în politică" pentru o justă reprezentare a lor în funcțiile cheie. La fel s-a întâmplat cu decidenții din sectorul privat, întrebați fiind în centrele universitare franceze și britanice "de ce nu promovează mai multe femei" acum trei decenii. S-a dovedit a fi doar un blocaj mental, depășit prin educație și prin politici suport pentru dărâmarea falselor bariere de gen. Este timpul să se întâmple și în politica românească, unde decalajele de gen sunt cele mai pronunțate în România dintre toate cele patru domenii cheie: educație, sănătate, economie și politică.

După criza economică piața muncii s-a schimbat fundamental, se vorbește despre un deficit pronunțat al talentelor. Ce directive europene pentru egalitatea de gen au fost anunțate în ultima vreme? Ce state le-au pus în practică?

Imediat după criza economică au apărut inițiative europene controversate, dar în final îmbrățișate, în favoarea egalității de gen. Cea mai cunoscută este inițiativa fostului comisar european pentru justiție! Viviane Reding, din iulie 2011, care propunea o directivă pentru susținerea creșterii prezenței femeilor în structurile de top din consiliile de administrație ale companiilor listate la bursă de cel puțin 30% în anul 2015 și de 40% în anul 2020 - neadoptată până azi, dar care a reușit să transmită un mesaj puternic și să mobilizeze deciziile naționale. Patru state membre - Franța, Olanda, Italia și Belgia - au adoptat deja măsuri obligatorii legislative naționale. Alte state au încurajat măsuri de autoreglementare. Germania decide la sfârșitul anului 2015 ca femeile să reprezinte cel puțin 30% din membrii consiliilor de supraveghere ale celor mai mari 100 de companii listate la bursă. De ce? Pentru că femeile ridică probleme pe care alții le trec cu vederea, își dedică energia pentru proiecte pe care alții ignoră, ajung în locuri pe care alții le neglijează.

Să zăbovim un pic asupra strategiei franceze pentru justa reprezentare de gen care prevede încă din anul 2011 prin lege o cotă de 40% în bordul companiilor publice și private listate la bursă cu peste 8 membri în consiliile de administrație (CA), cu cifră de afacere care depășește 50 de milioane de euro și cu peste 500 de angajați - acest procent de 40% fiind unul de etapă până în anul 2017. Ținta finală este tot paritatea de gen. În cazul companiilor cu mai puțin 8 membri în consiliile de administrație regula este să nu existe o diferență mai mare de 2 persoane între genuri.

Rezultatul: până în anul 2015 numărul femeilor din CA s-a triplat față de anul 2010 în primele 40 de întreprinderi cotate CAC și în primele 120 de întreprinderi cotate la SBF. Așa s-a ajuns la 34% femei în CA la companiile CAC40 și la 32% în cazul companiilor SBF120. Per totalul întreprinderilor listate la bursă numărul femeilor în CA a crescut cu 28% în aceeași perioadă. Concluzia este că legea a îmbunătățit semnificativ reprezentarea femeilor în CA, dar totuși nicio companie din cele mai mari 40 listate la CAC nu este condusă de către o femeie. Din totalul companiilor listate la bursă 95% sunt în continuare conduse de bărbați.

Există politici la nivel de state sau la nivel european pentru formarea femeilor în domenii în care femeile sunt subreprezentate? Care sunt acestea?

În România, ținta de creștere a ratei de ocupare a populației de 70% până în anul 2020 este oficial asumată. Există totodată programul public "Femeia Manager", dar care are un impact foarte redus și cea mai slabă eficiență a cheltuirii banului public dintre toate programele publice suport pentru stimularea antreprenoriatului. Legea cotelor de gen, despre care v-am vorbit, este în dezbatere parlamentară.

Parlamentul European are pe masa sa de lucru chiar acum rapoarte și propuneri pentru integrarea perspectivei de gen în activitatea sa, atât în decizia publică, cât și la nivelul companiilor. „Planul de Acţiune pentru Antreprenoriat 2020 – Redemararea spiritului antreprenorial în Europa", a fost adoptat de Comisia Europeană în anul 2013, cu o serie de acţiuni care urmează să fie întreprinse atât la nivelul UE, cât şi la nivelul statelor membre care au adoptat politici şi programe pragmatice care să susțină antreprenoriatul feminin.

Spre exemplu, Finlanda are încă din anul 1996 o Agenție pentru Femeile Antreprenor. Scopul este de a pregăti femeile pentru antreprenoriat prin furnizarea de informații pentru realizarea planului de afaceri, crearea de rețele de discuții între femei, activități de mentorat, creșterea vizibilității femeilor antreprenor în societate. Letonia are cea mai numeroasă populație feminină din lume, de peste 54%. Două dintre cele mai importante instrumente pentru promovarea antreprenoriatului feminin în Letonia, sunt programul naţional pentru „Promovarea Angajabilității" şi Fondul leton de susținere a femeilor antreprenor din mediul rural, care oferă finanțare femeilor care vor să înceapă o afacere. În Italia, un alt exemplu concret de promovare a egalităţii de şanse este Centrul pentru Antreprenoriat Feminin din cadrul Camerei de Comerţ din Regiunea Umbria. Centrul a fost înfiinţat pentru a stimula şi sprijini implicarea femeilor în activităţi economice, fiind iniţiat de un grup de antreprenoare din Perugia. Activităţile sunt focalizate pe promovarea accesului la informaţii şi cunoştinţe antreprenoriale; cursuri de specialitate; credite; consiliere post-credit şi operaţionalizare afacere. Exemplele sunt multiple.

Cum credeți că influențează prezența femeilor piața muncii?

Asistăm la o revoluție a valorilor. Avem oportunitatea de a regândi maniera de lucru, astfel încât și bărbații și femeile pot fi în competiție. Creativitatea e mai mare. La fel și empatia, și responsabilitatea. Capacitatea de a genera idei noi crește. Comunicarea se schimbă. Nivelul de trai crește.

Dar întrebarea ar fi mai degrabă: cu cât ar putea contribui femeile la dezvoltarea economică? Și o spun răspicat: România poate obține un plus de 11% la PIB până în anul 2025 prin diminuarea dezechilibrelor de gen în societate la nivelul celor mai bune practici europene. Asta înseamnă încă 30 de miliarde de euro la PIB până în anul 2025. Estimările mele au luat în calcul prognozele PIB în condițiile standard de creștere economică, la care am aplicat metodologia pe care o propune compania McKinsey în raportul dedicat acestui subiect în septembrie 2015. Potențialul de creștere economică suplimentară de 30 de miliarde de euro echivalează cu un plus de 1.500 de euro la PIB pe locuitor în România anului 2025, ce poate fi obținut printr-o politică echilibrată de gen în economie, în politică și în societate, la standardele cele mai ridicate europene.

În concluzie, recordul la viteza modernizării politice în Romania poate fi atins prin introducerea cotelor de gen. Și recordul la săritura în lungime economică poate fi atins prin diminuarea decalajelor de gen. Am convingerea că atunci când femeile progresează, ţările progresează și că viitoarea mare putere o reprezintă femeile. Cred că o politică echilibrată de gen este o politică inteligentă. România poate fi un stat inteligent, nu doar unul dominat de "băieți deștepți". Suntem prea săraci ca să mai neglijăm jumătate din populația României. Acea jumătate mai educată. Am convingerea că dacă dăm putere femeilor, dăm putere educației și sănătății, dăm putere economiei și societății în ansamblul său. Politica poate fi mai bună, economia mai eficientă, iar piața muncii mai performantă. Am militat pentru umanizarea economiei și a politicii prin acest principiu al echilibrului de gen când eram cercetător la Academia Română neimplicată politic, când am devenit membră de partid, cu atât mai mult azi, ca deputat cu rol de inițiator de legi, cadru universitar și prim-vicepreședinte al PNL.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News