Legendarul Zbigniew Brzezinski, unul dintre artizanii politicii internaționale din această lume, a afirmat că situația din Ucraina va afecta securitatea României, Poloniei și Țărilor Baltice. El cere comunității statelor occidentale măsuri în consecință. Ceea ce spune dl Brzezinski arată că așa se văd lucrurile de la Washington. Viața ne-a învățat că nu întotdeauna viziunile de acolo sunt și cele corecte. De exemplu, în cazul României, și dacă n-am fi fost membri NATO și UE, tot nu am fi mers cu Rusia. Istoria comună și rănile celor două națiuni sunt mult prea proaspete pentru a exista o cât de câtă apropiere. Problema este că nu doar Rusia ar putea fi o problemă. Pentru securitatea statelor menționate, Ucraina este o problemă mult mai mare.

Ucraina, un stat artificial, umflat peste măsură în vremea epocii sovietice, a rămas un stat agresiv, cel puțin față de România, asuprindu-și minoritățile naționale, zdrobindu-le cultura și tradițiile. Stalin și Hrușciov au dorit să facă din Ucraina un tampon al Imperiului Sovietic la granița cu Europa de Est. De aceea, s-au rupt teritorii uriașe din Polonia, Slovacia și România, s-au adăugat teritorii din Rusia și s-a creat un stat de 600.000 de km pătrați și 45 de milioane de locuitori. „Darul teritorial” al Rusiei, în care în 1954 s-a numărat și Crimeea, era menit să acopere exact rapturile teritoriale comise în defavoarea țărilor europene. În 1954, URSS considera Ucraina o parte a teritoriului său. Este ca și cum astăzi s-ar trage mai la stânga sau mai la dreapta hotarul dintre județele Dâmbovița și Argeș. România nu ar simți nimic. La fel s-a întâmplat cu mișcările de teritorii de la Rusia către Ucraina din anii 50. Moscova credea că va stăpâni acele pământuri pentru totdeauna.

Desigur că schimbarea frontierelor în Europa este de neacceptat. Viața ne-a arătat însă că ele s-au petrecut de cel puțin două ori după 1990: o dată în fosta Iugoslavie și altădată în Ceho-Slovacia. Indiferent cum vor evolua lucrurile între Moscova și Kiev, Rusia nu va ataca țările NATO. Istoria recentă ne-a arătat că Moscova poate ataca Republica Moldova, reinflamând conflictul din Transnistria. Dar și aici lucrurile au fost limitate, cu toții știind că Transnistria va rămâne o enclavă rusească în Sudul Europei, la fel cum e Kaliningradul în Nord.

Afectarea securității României și Poloniei se poate face într-un singur fel: prin pierderea abruptă a statalității Ucrainei. Pericolul poate fi reprezentat, de exemplu, de bande înarmate, de delicvenți din Ucraina care pot ataca localități de frontieră în scop de jaf. Să nu uităm că tranziția în Ucraina se aseamnănă foarte mult cu cea din Rusia. Atacurile armate, crimele, jafurile și mai ales taxa de protecție sunt la ordinea zilei în acest stat ex-sovietic.

În situația dată, România ar trebui să facă două lucruri. Primul ține de politică. Ceea ce va hotărî NATO, adică America, trebuie să fie și hotărârea României. Bucureștiul este prea mic pentru un conflict atât de mare, ce se va solda cu siguranță cu modificări de frontiere la Est de noi. În al doilea rând, punctele de graniță cu Ucraina ar trebui întărite, în primul rând, de către forțele de poliție, tocmai pentru a preveni posibile intrări ale rău-făcătorilor.

Și, pentru ca măsurile să fie coerente, ar mai trebui ca România să aibă un Guvern cât de cât funcțional...

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News