Potrivit The Economist , presa nu mai are influenţa pe care o avea, în Europa de Est. Profiturile au scăzut, iar reducerea bugetelor editoriale conduce la dispariţia investigaţiilor de presă.Un exemplu tragic este Gândul, autoproclamat ”Crucișătorul” presei, în momentul lansării. Relansarea s-a produs prin tabloidizare. Una dintre primele secții care a dispărut a fost chiar cea de Investigații.  Marile scandaluri pe care le declanșa, prin dezvăluirile sale, Adevărul și ulterior echipa plecată la Gândul, presupuneau anchete laborioase, zile sau săptămâni în care o echipă de jurnaliști scormonea după secretele demnitarilor, lăsați fără replică. De ceva vreme, Gândul a devenit dependent de surse, adică de acei demnitari care acceptă să dezvăluie ”pe surse” ceea ce le convine lor. Ziarul profită de exclusivitate, dar pune surdină criticilor, iar dezvăluirile lipsesc. Prima pagină e ținută cu declarații ale lui Blejnar, cu rapoarte ale doamnei Kovesi sau cu trăsnăi găsite în urma scanării pe net.

Nici măcar efortul de a analiza „organoleptic” produsele livrate de autorități, ca salamul din Alimentara, nu se mai face. Recent, procuroarea șefă lansa în Gândul sondajul potrivit căruia românii doresc să crească durata arestării preventive. Întrebarea folosită induce răspunsul: ”Ce părere aveți despre mărirea perioadei de reținere preventivă de la 24 de ore la 48 de ore, din rațiuni de realizare a unei anchete documentate și corecte?". Un telefon dat unui sociolog ar fi fost de ajuns pentru a stabili ”validitatea” sondajului. Din păcate, bugetul editorial redus nu a permis găsirea unei cartele...

Sau cazul mistificării feroce, când printr-un titlu mincinos s-a indus ideea că un român este atât de pervers încât și-a filmat crima și a postat-o pe net. Nici vorbă despre  o ”Crimă în direct pe Internet”, cum titra Gândul. Dorel, un puști debusolat, a făcut o crimă pasională și apoi a vorbit cu familia, pe Internet, așa cum fac românii din străinătate...

Ieri, capul de ziar era despre balenele ucigașe de la Delfinariul din Constanța. Pe aceeași schemă a titlului mistificator, care atrage: ”Planul viitorului Delfinariu din Constanța”. În text, nici vorbă de plan. Era un concurs de idei, în care diferiți visători s-au lăsat în voia fanteziei. Bazine pentru foci și pinguini, trei etaje de acvariu, toate astea mai treacă meargă. Dar să lansezi ideea că la Constanța, unde ai doar două luni turiști, poți susține spectacole cu balene ucigașe, ca la Sea World, unde e sezon non-stop...

Apropo de balene, când trăiești din speculații de tip tabloid, nu prea face să disprețuiești publicul, fiindcă vrea amănunte despre Irinel și Monica. Gândirea celor care spun ”noi nu înțelegem de ce se discută despre divorțul anului” îmi aduce aminte de Mac și Cocofifi, două personaje de bandă desenată din perioada comunistă. Rățoiul și maimuța cu aceste nume doreau să devină boxeri. Un profesor le-a spus secretul: mâncați, vă antrenați și vă odihniți. Mac și Cocofifi au făcut întocmai, dar după mintea lor: o lună au mâncat încontinuu, o lună au dormit toată ziua și când au încercat să se antreneze fără să mănânce și să doarmă, au căzut lați.

Nu văd de ce nu poate publicul să se intereseze și de culisele procesului de la Izvorani și de chestiunile profunde și intelectuale din Gândul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News