Criza actuală în Europa și rolul Consiliului Europei (CoE)

Citiți în continuare analiza politică scrisă de Ionuț Stroe, pentru DCNews: 

Criza actuală. Ne confruntăm, la nivelul mai multor state, cu apariția unui sentiment tot mai puternic de naționalism dublat de intoleranță accentuată de violență, xenofobie și un grad mare de populism care alimentează toate aceste manifestări. 

 

Care pot fi cauzele? Ar putea ca totul să plece de la bani. Mai precis să pornească de la criza financiară din anul 2008. Se știe că pe fondul problemelor economice ce afectează viața de zi cu zi și bunăstarea oamenilor, apar astfel de derapaje. Sau sunt avantajate facțiunile extremiste. Vedem aici ce s-a întâmplat după criza din ’29 și mai ales cum fascismul și nazismul au căpătat contur. Acum, pe fondul crizei din 2008, al nemulțumirii cvasi-generalizate, au apărut valurile de refugiați. Masive, fără precedent pentru continentul nostru! Iar sentimentele antagonice, extreme au fost exacerbate. Susținute de unii în mod artificial sau pur emoțional. 

 

 

Nicolae Iorga spunea că „istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se.” Să existe oare și un astfel de motiv? Mai profund? Cu conotații istorice? Europa a fost dintotdeauna definită de un naționalism puternic cu accentele sale specifice regiunilor (franceze, germane, balcanice etc), ceea ce a stat la baza multor conflagrații, conflicte.

 

Există o teorie, conform căreia, ciclul istoric se repetă la fiecare 50 sau 75 de ani. Iar din punct de vedere sociologic generațiile se definesc la fiecare 25 de ani. Nu este neapărat o concluzie, dar poate putem sa ne gandim că la fiecare 2-3 generații, “memoria” se pierde și ajungem să repetăm greșelile trecutului, așa cum bine spunea Iorga.

 

De ce spun toate acestea? Pentru că astăzi ne confruntăm cu fenomene care sunt izbitor de asemănătoare cu ceea ce omenirea a trăit acum 70 de ani și acum 100 de ani, doar ca să reamintim ultimele două mari tragedii care au zguduit Europa.

 

Față de predecesorii nostri noi acum avem însă ceva în plus. Dincolo de viteza de circulație a informației, de internet și de “social media”. Da. Avem un sistem de valori bine definit și respectat de către toți în ultimele decenii. Drepturile fundamentale, integrarea economică, instituții regionale și globale care au vegheat cu succes la prevenirea unor conflicte de amploare. Avem ONU, CoE, UE etc. sunt organizații care, în primul rând au adus la aceeași masă state care au dorit să impărtășească și să prevină încălcarea acelor drepturi care au generat probleme în trecut. 

 

 

Avem alegeri în Europa cu rezultate incerte, chiar ingrijorătoare. Crize majore în jurul Europei. Aparenta lipsă de încredere în sistem. Populism, naționalism, lipsă de toleranță, promisiuni făcute facil și care se digeră ușor dar care sunt imposibil de livrat dacă nu vrei să te întorci cu 100 de ani în istorie. Oare vrem acest lucru? Nu observam noi oare că dezbaterile ideologice au dispărut complet din “bătăliile” politice, cedând locul populismului mai mult sau mai puțin accentuat? ”Cine dă mai mult?!” pare principiul de bază al politicii mondiale.

 

Suntem în pericol să pierdem esența democrației – dezbaterea, pluralismul, ideologia, bunăstarea general etc – in detrimentul intoleranței, extremismului și al succeselor de etapă. E ca într-o partidă mondială de poker. Cine are mâna cea mai bună, nu înseamnă că are garantat câştigul, trebuie să mai şi ştie să o joace. Cine are o mână proastă, plusează și blufează, poate câştiga conjunctural alegerile şi se bucură de o reușită rapidă și inconsistentă.

 

Putem continua pe calea pe care am pornit cu toții, toate democrațiile functionale? Cu siguranță și poate că acesta este și răspunsul de care trebuie să ținem cont. Folosirea la maximum a instituțiilor existente. Potențându-le și fortificându-le rolul lor. Prin angajarea în instituțiile construite de noi, prin promovarea și salvgardarea drepturilor și libertăților care sunt o garanție intrinsecă a democrației, a societății deschise și libere. Consiliul Europei (CoE) este un garant al acestui sistem. UE este mai mult decât atât, dar fiecare din aceste organizații are “specializarea” sa.

 

Ne mai amintim care a fost traseul nostru, al României? Întâi a fost aderarea la CoE în 1993 (și cat de mândri eram atunci, când am intrat), apoi NATO în 2003 și UE in 2007. La fel s-a întâmplat pentru toate statele din fostul bloc comunist. A fost o logică, bineînțeles. Întâi pui bazele solide ale democrației, apoi asiguri securitatea, apoi te integrezi economic. Și a functionat, a fost o rețetă reușită.

 

Rolul CoE. Este singura organizație capabilă să vegheze la respectarea drepturilor fundamentale ale omului, la salvagardarea acestora. În cei aproape 70 de ani de existență a dezvoltat un sistem solid de convenții și garanții. Și mulți cetățeni români au beneficiat de acesta. Rolul său acum devine tot mai important, pentru menținerea sistemului de valori care a vegheat la dezvoltarea Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial. Institituții precum CEDO sau Comisia de la Veneția, sau GRECO, sau GRETA, sistemul de convenții privind minoritățile naționale sunt dovezi a ceea ce CoE poate face în plan constituțional, al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, al luptei anti-corupție sau al drepturilor persoanelor apartinând minorităților naționale.

 

Avem o Europa construita cu eforturi imense, care s-a dovedit fiabila și care, până la urma trebuie să exporte valori și bunăstare, nu crize.

 

Notă: Textul și titlul aparțin autorului. Introducerea și titlul de homepage aparțin redacției.