Tabletă
Desktop
Data publicării:
Crește în România și tratează peste 100 de boli și afecțiuni
Tătăneasa, Sursa Foto Facebook Adevărul
Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său.
În ultimele decenii, tătăneasa a fost una din cele mai folosite plante pe plan mondial. În Elveția – țara cu mare tradiție în domeniul medicamentelor din plante – mai bine de jumătate din preparatele externe produse în ultimul deceniu au fost pe bază de tătăneasă.
Industria cosmetică folosește în prezent intens alantoina – unul din principiile active cele mai importante ale tătănesei – care este practic nelipsită în deodorante și creme de corp.
Este o plantă larg cunoscută și folosită încă din vremea dacilor, denumirea sa originală în limba dacă – Prodiarnela – ajungând până în zilele noastre datorită consemnării sale de către Dioscoride, celebrul medic al antichității, în tratatul său. În medicina populară românească are mai mult de o sută de utilizări, atât intern, cât și extern.
Intern este folosită ca cicatrizant și protector în gastrită și ulcer gastric, ca antitumoral în cancer și tumori benigne, antiinflamator în bolile intestinului, emolient și regenerativ epitelial în traheite și faringite, antiseptic și antiinflamator în bolile de rinichi.
Extern este considerată a fi un adevărat panaceu, deoarece alină inflamațiile și grăbește vindecarea în dermatoze, închide și vindecă rapid plăgile, grăbește procesele de refacere după arsuri, face să se retragă tumorile exteriorizate și cancerul de piele, reface rapid țesuturile după contuzii și traumatisme etc.
Descriere botanică, recoltare și păstrare
Tătăneasa este una din cele mai răspândite plante medicinale din flora noastră, fiind întâlnită mai ales pe câmpurile rămase necultivate și mai umede, la marginile de drum, pe terenurile virane, la marginile de pădure. Este înaltă de 30-100 cm, are frunzele de la bază eliptice, iar spre vârf înguste, în forma de lance. Florile, care apar din mai până în august, sunt de culoare roșie-violacee. Rădăcinile pornesc dintr-un pivot scurt, ramificându-se sub pământ.
Recoltarea se face în lunile octombrie și noiembrie sau în martie. Se folosesc rădăcinile, recoltate în perioada de repaus vegetativ. Cea mai eficientă metodă de recoltare este culegerea în timpul aratului, când rădăcinile sunt scoase la suprafață de fierul plugului și pot fi adunate cu ușurință. Pentru cantități mici se poate folosi cazmaua, cu care se dezgroapă rădăcinile, potrivit sănătate.ro.
După recoltare rădăcinile se spală în curent de apă rapid (dacă sunt ținute mult în apă mucilagiile se dizolvă și astfel scade mult valoarea terapeutică a plantei) și apoi se întind răsfirat la uscat în locuri foarte bine aerisite și lipsite de umiditate. În anumite afecțiuni, cum ar fi candidoza vaginală și dermatozele produse de ciuperci, sunt recomandate frunzele, recoltate prin secerare în perioada înfloririi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
