În ziarul Adevărul apărut sâmbătă, 29 octombrie 1916, ziar care costa 5 Bani exemplarul, ziaristul Constantin Mille (foto: primul din stânga, jos) își menține seria articolelor motivaționale pentru încurajarea civililor pentru a face față stării de tensiune pe care o aducea războiul în care România intrase de două luni – „Să fim tari, să nu avem nervii bolnavi sau chiar mai bolnavi decât sunt" spune ziaristul născut la Iași în articolul său.

„Să fim tari!

Să fim tari, tari la suflet, căci în privința vîrtoșeniei fizice și morale este destul de tare soldatul romîn care stă de veghe la hotarele țărei. Să fim tari, noi ăștia dela oraș căci dacă am scăpat de primejdie acum să nu ne culcăm pe o ureche, să nu cîntăm victoria, căci dușmanul nu-i răpus încă.

...

In adevăr, noi am oprit năvălirea dușmanului în șesul dunărean. L am oprit făcându-l să sufere înfrîngeri sîngeroase. Dar ar fi să nu ne cunoaștem dușmanul, pentru a crede că de acum el a renunțat pentru totdeauna să ne invadeze. El va mai încerca, și va încerca cu forțe nouă, această întreprindere primejdioasă. Multe regimente, divizii și corpuri de armată, vor mai socoti „cât de sălbatici suntem". La Verdun germanii au luptat șase luni de zile pînă cînd au renunțat să-l ia. Verdunul românesc, va avea și el de suferit multe și variate atacuri din partea nemților.

Se vor repeta zilele de restriște și de îngrijorare. Vor mai pleca la Iași „pelerinii" cei curajoși. Dar totul va fi zadarnic. Carpații vor fi mormîntul celor care vor să ne invadeze. Dacă n au reușit în prima dată, cînd ne întorceam fugari din Transilvania, cînd trebuia în grabă să ne fortificăm, când nu învățasem trucurile războiului și credeam că în două luni se va sfîrși rzăboiul, dacă n au reușit atunci, acum le va fi imposibil să străbată, cu toate tunurile lor lungi și cu tragere repede, cu toate maldărele și munții lor de muniții, cu toată faima lor!

Dar trebuie sufletește să fim tari; războiul, vai! este o întreagă serie de învingeri și pierderi, el ar zile fericite și zile negre cînd crezi că e o pozițiune se pierde, a doua zi o cîștigi, totul depinde de energie, răbdare și noroc.

Pe toată linia Moldovei luptele încetaseră. Ele reîncep acum, la Jiu unde inamicul a fost crunt bătut, altă armată a înlocuit pe cea zdrobită. Trebuie doar să ne așteptăm la lupte mari și grele. Cu atît mai mult cu cât se apropie iarna și dușmanul vrea să facă tot ce-i posibil, ca să reușească înainte de venirea iernei, care însemnează încetarea serioasă a ostilităților. El știe că aceasta este moartea lor, că iarna vom întrebuința-o pentru a ne întări și mai mult, așa că la primăvară va fi imposibil ca să reușească. El dar, va aduce tot ce poate aduce, va da atacul cel mare înainte de sosirea iernei.

...

Să fim tari, ceștia din oraș. Să nu avem nervii bolnavi, sau chiar mai bolnavi decât sunt, și să așteptăm cu răbdare și cu siguranță ca timpul să treacă și cu el și dușmanul respins. Pericol nu este, nu poate fi, dar războiul nu s a isprăvit și atacurile nemților n au încetat încă, pentru că speranța ei nu au pierdut-o, că pot trece trecătorile. Să fim dar, sufletește pregătiți; noi, civilii, cari n am prea dat tocmai dovadă de curagiu. Acum cel puțin să fim la înălțimea soldatului romîn care luptă și nu are frică.

Const. Mille" 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News