Purtătorul de cuvânt al ISU, Daniel Vasile, a scris despre ziua de 30.10.2015. O zi grea pentru mulți părinți care și-au pierdut copii în flăcările din Colectiv, la fel de grea pentru mulți tineri care poartă pe ei durerea și urmele acelui incendiu devastator. 

Daniel Vasile a decis, după un an, să vadă imaginile din acea seară. El atrage atenția că pe salvatori îi dor acuzațiilor diferiților experți care le spun acum ce ar fi trebuit să facă în acea seară și n-au făcut. Au făcut tot ce au putut. 

Iată cum își amintește Daniel Vasile, purtător de cuvânt al ISU, seara în care incendiul a cuprins Club Colectiv: 

”30.10.2015, ora 22, decolez din Frankfurt către Bucureşti. Vorbesc cu Marius, este la schimbul III. Totul ok, cu excepţia întârzierii la plecare. Rămâne să îi dau un semn la aterizare. Pe drum încerc să dorm, dar nu pot. Ajung cu întârziere mare la Otopeni. Pornesc telefonul încă de la aterizarea pe pistă. Deschid netul. Whatsapp bubuie de mesaje. E clar că se întâmplase ceva. Primul pe care îl deschid este cel de la Marius: brother, e o explozie sau incendiu, 24 de morţi, la un club. Deschid pe următorul, al lui Cosmin: ai aterizat? E un incendiu mare!

Restul mesajelor erau de la dispecerat şi presă. Cristian îmi trimite primele poze de acolo. Imediat îl sun pe Adi: eşti acolo? Da Daniel, sunt aici!

Avionul încă nu era garat. Lumea se ridicase de pe scaune. Îl întreb pe Adi: Arafat e acolo? Guţă, Şchiopu, sunt acolo? Lumea din jurul meu se uită brusc către mine. Cine o fi ăsta?!

Cobor în grabă şi fug să-mi iau bagajul. Evident că s-a pierdut. Cică trebuie să completez o declaraţie. Doamnă, e un troler albastru, cu fermoar, îl găsiţi voi, trebuie să plec, n-aţi văzut ce s-a întâmplat în oraş?

[citeste si]

Plec spre IGSU. Mă întâmpină Cătălin şi Alina. E ireal ce văd pe tv. Fug în scurt timp spre ISUBIF. Era deja constituită celula de criză. Cel mai raţional era Radu Cristian. Postez pe facebook un anunţ pentru donare de sânge. Spre zori aud alertarea Detaşamentului Vitan pentru un incendiu pe Mihai Bravu. Frate, doar ce s-au întors din iadul de la Colectiv, ce poate să mai ardă la ora asta?!

La 7 fug acasă, mă schimb de haine şi plec spre Centrul de Transfuzii. Apoi revin la sediu. Înţeleg că psihologii şi preotul Vasilică discutaseră deja cu o parte din pompierii salvatori.

Am vrut să văd ce s-a întâmplat acolo. Colegii mei de la birou au insistat să nu văd imaginile video. Nu le-am văzut nici până azi. Dar azi o voi face.

Azi, după 1 an, sunt convins de un singur lucru: că Guţă, Şchiopu, Dumitrescu, Andrei, Grigoraş, Crăciun, Amzu, Olteanu, Lupu, Duminică, Dinu, Vrabie, pompierii de la Pieptănari, Vitan, GSS şi toţi ceilalţi au făcut tot ce este omeneşte posibil să-i scoată pe răniţi din club cât mai repede. Şi au făcut asta! Cum: ştiu doar ei. Nu vor să îşi amintească, însă îi doare că au fost acuzaţi de diferiţi experţi că au intrat înăuntru fără aparate de respirat (nimic mai fals), că n-au montat corturile, că au făcut resuscitarea pe asfalt, etc.

Pentru mine sunt eroi în viaţă.

Dumnezeu să-i odihnească pe cei 64 de oameni nevinovaţi.

Însă suntem vinovaţi până în măduva oaselor, toţi, că naţie!”. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News