Cat timp a stat in garaj, Traian Basescu lasa impresia unui om politic mort. Definitiv. Imposibil de resuscitat. Dupa ce, cu chiu, cu vai si in schimbul unor servicii trecute si viitoare, protectorii sai din Uniunea Europeana si Statele Unite l-au extras din garaj si l-au impins fortat inapoi la Cotroceni, imaginea sa era a unui personaj pus in formol. Si tinut, pur si simplu, in vitrina, fara prezent si viitor politic. Acum, acelasi Traian Basescu a fost resuscitat si isi recastiga, pe zi ce trece, forma de odinioara. Cine si de ce a savarsit miracolul?

 Ar fi mult prea simplu sa dam vina pe Victor Ponta. Sa ne rezumam in a afirma ca acesta, temandu-se ca nu va fi niciodata nominalizat ca prim-ministru, asa cum Basescu amenintase de mai multe ori, a ajuns cu el la o intelegere ramasa secreta. In baza careia, Oprea a defectat cu parlamentarii sai cu tot, determinand caderea Guvernului Ungureanu si lansarea la apa a Guvernului Ponta1. Ar fi tot prea simplu si nu prea convingator sa spunem ca, fiind nesigur de rezultatele alegerilor parlamentare, temandu-se de faptul ca locatarul de la Cotroceni ar putea forta Constitutia, Victor Ponta a cazut in cea de-a doua capcana, semnand cu presedintele demis politic de popor faimosul pact de coabitare. Dupa care, cand a costatat ca, de fapt, USL are 70 la suta din pozitiile parlamentare, era prea tarziu sa mai anuleze stricata realitate, conforma careia USL a castigat razboiul, dar a pierdut la masa verde pacea. Neconcludent ar fi, de asemenea, sa ne imaginam ca toata puterea pe care Ponta i-o transfera lui Basescu ar avea la origine presiunile protectorului acestuia din urma din directia UE ori Statelor Unite.

 Rareori, in istorie, cauze atat de simple pot genera efecte atat de complexe. Asa ca nu-mi ramane altceva de facut decat, daca chiar doresc sa pun un diagnostic corect situatiei in care ne aflam, sa incerc sa privesc aceasta paradigma de la o distanta rezonabila. Care sa imi permita sa vad si padurea, nu numai copacii.

 Incet dar sigur, statul roman s-a transformat intr-un soi de complex dominat de institutiile de forta - servicii secrete, procurori si institutii gen Curtea Constitutionala, Consiliul Superior al Magistraturii, Agentia Nationala Anticoruptie, Sectia penala a Inaltei Curti.

 Din ce in ce mai mult aceste instrumente nu numai ca au ajuns pe mana presedintelui ales si apoi numit, dar au fost si valorificate si apoi intarite de acesta pana cand ele au ajuns sa detina puteri discretionare. Serviciile secrete au primit o legislatie si un buget care le permite sa incalce drepturile si libertatile fundamentale ale omului, fara a-si asuma si cosecintele, si aceeasi situatie o regasim si in cazul celorlalte institutii enumerate mai sus, cu deosebirea ca unele dintre acestea au primit chiar privilegiul, nedemocratic si anticonstitutional, de a adauga la lege.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News