Un sondaj de opinie dat publicității la data de 6 martie arată că primele șanse la alegerile prezidențiale din Ucraina nu le au fostul campion mondial la box, Vitali Klitciko, și nici fostul premier Iulia Timoșenko. Cetățenii ucraineni l-ar vota în detrimentul celor două figuri celebre pe cel supranumit "regele ciocolatei" sau "CEO-ul Revoluției de pe Euromaidan", miliardarul Petro Poroșenko.

Respondenții sondajulului, citat de Kyiv Post, l-au ales în proporție de 20% pe Poroșenko pentru funcția de președinte, în timp ce Klitciko, unul dintre liderii revoluției anti-Ianukovici, a obținut un procent de 12%, plasându-se însă în fața Iuliei Timoșenko, pe care ar vota-o doar 9% dintre cei intervievați.

Alegerile prezidențiale din Ucraina sunt programate pentru data de 25 mai.

Poroșenko, în vârstă de 48 de ani, face politică de 16 ani, dar a reușit să păstreze un profil discret deși a avut funcții importante Executiv. El deține cea mai mare fabrică de dulciuri din Ucraina, Roshen (care derivă din numele său - Poroshenko), și un post de televiziune, Kanal 5, considerat principala platformă media a protestelor de pe EuroMaidan. Dar Roshen face parte dintr-un imperiu de afaceri mult mai mare, conform Europa Liberă, numit UKprominvest Trade LLC.

Compania producătoare de ciocolată a lui Poroșenko este una dintre cele mai mari din Estul Europei, specializată în "dulciuri preferate de rezienții fostei Uniuni Sovietice", după cum o descrie New York Times. Cu toate astea, Poroșenko nu face parte din constelația tipică a oligarhilor ucraineni. Și-a construit averea de aproximativ 1,3 miliarde de dolari din eforturi care n-au presupus "mulsul" bugetului de stat, conform profilui pe care i l-a realizat The New Republic.

Poroșenko a pledat constant pentru menținerea unor relații bune cu Federația Rusă pentru ca rușii să consume în continuare dulciurile produse de ucraineni, dar, în același timp, a cerut integrarea europeană a Kievului. Afaceristul a simțit cel mai puternic nevoia unor relații economice fructuoase cu Moscova când autoritățile Kremlinului au pus embargou pe importul de dulciuri ucrainene, invocânt breșe ale normelor sanitare.

Politicianul Poroșenko

Omul de afaceri a deținut prima funcție publică în 1998, la vârsta de 33 de ani, când a fost ales parlamentar din partea zonei rurale Vinnytsia. În 2000 a demisionat din Partidul Social Democrat pentru a-și contrui "Partidul Solidarității Ucrainei". A renunțat la propriul proiect pentru a se alătura Partidului Regiunii, formațiunea președintelui căzut în dizgrație, Viktor Ianukovici. În scurt timp avea să schimbe din nou barca politică. În 2002 a devenit șef de campanie pentru alegerile locale al partidului condus de fostul președinte Viktor Iușcenko. 

Poroșenko, supranumit de presa occidentală Willy Wonka al Ucrainei sau o combinație între personajul fictiv al lui Roald Dahl și Che Guevara, a fost unul dintre susținătorii cu renume al Tratatului de Asociere la UE pe care Ianukovici a refuzat să-l semneze în luna noiembrie. Petro Poroșenko este însă de părere că afacerile au mai multe de pierdut de pe urma hărțuirii fiscale a autorităților ucrainene decât din cauza sancțiunilor Rusiei.

Un președinte bogat = un președinte mai puțin corupt?

Postul de televiziune al lui Poroșenko, Kanal 5, a fost înființat în 2003, iar în 2004 a fost primul bastion al mișcării portocalii care l-a adus la conducerea țării pe Iușcenko. Poroșenko se aștepta ca Iușcenko să-l numească premier, dar vechile sale legături îl făceau incompatibil cu o funcție într-un guvern care se dorea unul de răzbunare împotriva facțiunii Ianukovici - Kuchma. Actualii săi aliați nu au crezut că Poroșenko este "lipsit complet de tentația de a-și promova foștii asociați în funcții", potrivit Radio Europa Liberă.

A devenit în schimb șeful Consiliului de Apărare și Securitate Națională, în timp ce 'prințesa gazului', Iulia Timoșenko, fusese numită premier. Relația lor disfuncțională a făcut ca Poroșenko să-și părăsească postul.

Dar asta nu a echivalat cu îndepărtarea lui de la putere. Poroșenko a trecut mai apoi la timona Băncii Naționale a Ucrainei, iar ulterior a fost ministru de Externe (2009-2010), până când Vikto Ianukovici a fost ales președinte.

Rolul său în protestele din ultimele patru luni l-au făcut un personaj popular, iar în urma ieșirilor sale publice a devenit cunoscut drept principala voce a noului guvern, una mai proeminentă decât cea a președintelui interimar Oleksandr Turchynov sau a premierului Arseni Yațeniuk.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News