Data actualizării: 13.01.2017 16:28
Data publicării: 13.01.2017 16:25

Cine este misterioasa Ferrante?!...

Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura

Cinci milioane de exemplare vândute în lume şi traducerea operei ei în 42 de limbi… Este o adevărată “febră” Ferrante care a cucerit lumea cărţii în ultimii doi ani.

Presa din întreaga lume salută în unanimitate noul “mare roman politic şi social” al scriitoarei italiene care doreşte să-şi păstreze anonimatul.

În timp ce al treilea volum al tetralogiei Prietena mea genială, intitulat Cea care fuge şi cea care rămâne, a apărut la începutul acestei luni la Editura Gallimard, presa evidenţiază motivele succesului acestei misterioase romanciere italiene.

În acelaşi timp, în Italia, a apărut şi al patrulea volum, Copilul pierdut.

Americanii mai ales sunt înnebuniţi de această saga napolitană, ajungând să organizeze seri tematice dedicate celor două eroine ale poveştii, Lila Cerrulo şi Elena Greco. Seri speciale cu şampanie, cu insigne cu efigia autoarei şi aplauze la miezul nopţii, au avut loc în Statele Unite cu prilejul apariţiei celui de la patrulea volum.

În Franţa, cu prilejul apariţiei celui de al treilea volum, Editura Gallimard a prevăzut un tiraj excepţional de 100.000 de exemplare, ce se alătură celui stabilit iniţial.

Splendida serie napolitană, cum o numesc criticii, îşi datorează spectaculosul succes, în mare parte, misterului care înconjoară identitatea autorului. Dar şi ingredientelor sale.

În spatele acestui nume cunoscut pe plan mondial se află un vid care lasă loc liber imaginaţiei milioanelor de cititori. Cele mai hazardate teorii circulă în privinţa acestei identităţi.

Unii afirmă chiar că Elena Ferrante ar fi… un bărbat. Mulţi jurnalişti avansează numele scriitorului şi scenaristului Domenico Starnone, napolitan ca şi cele două eroine ale acestei saga, născut în 1943. Alţii, cum ar fi Marco Santagata, de la Corriere Della Sera, cred că Ferrante n-ar putea fi decât Marcella Marmo, profesor la Universitatea din Napoli, studentă prestigioasă a Şcolii Normale din Pisa în anii 1960, ca şi eroina romanului, Elena Greco.

Ultima presupunere, demnă de suspansul romanelor lui Ferrante, a apărut în luna septembrie a anului trecut, când jurnalistul Claudio Gatti, citat de The New York Review of Books, Frankfurter Allgemeine Zeitung şi Mediapart, afirma că Elena Ferrante ar fi Anita Raja, o traducătoare din Roma, de 63 de ani, a Editurii E/O. Informaţia n-a fost confirmată nici de autor, nici de editura italiană.

În primăvara anului 2015, Elena Ferrante a explicat, pentru publicaţia americană Paris Review, într-un interviu realizat de editorii săi italieni care servesc întotdeauna drept punte între autoare şi restul lumii, că la început a optat pentru anonimat din timiditate. Alegerea i-a confirmat neîncrederea în mas-media care se interesează de cărţi “în funcţie de reputaţia şi aura autorului”. Or, ea preferă să lase operele sale să umple golul produs de absenţa scriitorului.

„Când eram mică – pe la doisprezece-treisprezece ani –, eram absolut convinsă că o carte bună trebuie să aibă un bărbat drept erou şi lucrul ăsta mă întrista foarte tare. Dar, după vreo doi ani, faza aceea s-a încheiat.

La cincisprezece ani, am început să scriu poveşti despre fete curajoase, aflate în situaţii dificile. Însă am rămas cu convingerea – e adevărat, tot mai accentuată – că cei mai mari povestitori sunt bărbaţii şi că, dacă vrei să scrii, trebuie să înveţi să povesteşti ca ei”, scrie Elena Ferrante.

Prietena mea genială, al cărei prim volum a apărut şi în limba română, la Editura Pandora, este o capodoperă modernă, o poveste complexă şi emoţionantă despre două prietene, Elena şi Lila.

Acţiunea romanului este plasată iniţial în anii 1950, în mahalalele unui Napoli cenuşiu. Elena si Lila cresc împreună pe străzile pe care se duc războaiele între bande rivale şi învaţă să aibă încredere deplină una în cealaltă. Prietenia lor rămâne profundă, în ciuda drumurilor diferite pe care le va purta destinul.

Prezentând vieţile a două femei, Ferrante spune povestea unei mahalale, a unui oraş şi a unei ţări care suferă transformări ce vor influenţa, la rândul lor, relaţia dintre protagoniste, memorabilele Elena şi Lila.

Cine va reuşi să lase în urmă universul dur al unei copilării pe jumătate condamnate: Lilla cea descurcăreaţă şi întreprinzătoare sau Elena cea sfioasă, îndragostită de romane şi pasionată de digresiuni filosofice?

Elena şi Lila simbolizează o naţiune supusă unor transformari majore, iar portretul pe care Ferrante îl face eroinelor sale reprezintă o impresionantă meditaţie asupra istoriei şi a prieteniei dintre oameni.

Acţiunea celui de al doilea volum al tetralogiei, Un Nume Nou, apărut la Editura Gallimard în 2014, este plasată la Napoli la sfârşitul anilor 50.

În cel de al treilea volum, Cea care fuge, cea care rămâne, acţiunea se desfăşoară în anii 60-70.

Cea care fuge: Elena. Cea care rămâne: Lila. La începutul celui de-al treilea volum al acestei saga romaneşti, Elena, cea mai puţin dotată, cea ştearsă, termină strălucit studiile literare la Universitatea din Pisa, departe de Napoli, locul originii sale. Ea publică primul său roman autobiografic şi frecventează elita intelectuală a anilor 70. În ceea ce o priveşte, Lila rămâne la Napoli, se căsătoreşte, abandonează şcoala. Tânăra este acum muncitoare într-o uzină de conserve, hărţuită de patron. Dar, în spatele ideii oarecum simpliste pe care ar putea-o sugera această schemă, că şcoala este un mijloc de ascensiune socială, Ferrante, cu o extraordinară luciditate, frânge visul tuturor celor care, la un moment dat, au crezut că pot scăpa definitiv de originea lor.

Elena Cerrulo îşi găseşte cu greu un loc în lumea intelectualităţii milaneze în care căsătoria şi studiile sale i-au asigurat accesul, simţindu-se deposedată de cei apropiaţi, de cartierele oraşului Napoli în care a crescut.

Scrierea Elenei Ferrante datorează mult amplorii istorice şi laturii sociale accentuate a romanelor idolului său, marea scriitoare italiană Elsa Morante... Dar, mai mult decât la Morante, se regăseşte în cărţile Elenei Ferrante o formă de exces, pe care unii critici îl numesc “aproape shakespearian”, expresie a unei violenţe brute, arhaice din inconştientul personajelor.

Elena Greco, şi-a educat corpul, şi-a redus la tăcere instinctele sub masca declinării latine şi a referinţelor literare, convinsă că studiile, cultura şi coconul protector al vieţii burgheze vor avea asupra ei un efect liniştitor.

“Este fascinant să observi această violenţă interioară care, la toate personajele, bărbaţi şi femei, ameninţă să izbucnească în orice moment şi să rupă echilibrul fragil al vieţii lor. O violenţă care rimează cu decorul intrigii, Napoli, teatrul Camorrei şi al luptelor pe viaţă şi pe moarte între fascişti şi comunişti din anii întunecaţi ai Italiei”, scrie Elena Scappaticci în Le Figaro.

Cum să devii tu însăţi într-o lume dominată de valori patriarhale? Cum să scrii, să creezi într-o lume construită de şi pentru bărbaţi? Elena Greco şi Lila Cerrulo încearcă să răspundă, fiecare în felul ei, acestor întrebări, eliberându-se treptat de dictatul care apasă asupra condiţiei femeii.

În Italia acelor ani, foarte puţin sensibilă la ideile progresiste din mai 1968, sarcina se dovedeşte extrem de dificilă pentru ambele eroine. A venit momentul unei revoluţii, dar, aşa cum notează Ferrante, “în această epocă în care totul se răstoarnă, nicio fată nu ocupă primul loc pe afiş”. Muncitoare ca Lila sau fină intelectuală ca Elena Greco, o femeie este măritată, în primul rând, şi, mai ales “mamma”. Spectrul prostituatei ameninţă imediat ce eroinele încearcă să-şi construiască identitatea în afara acestei scheme.

Elena Ferrante a publicat şase cărţi, printre care Amore molesto şi I giorni dell'abbandono, descrisă ca „răvăşitoare“ de către prestigiosul cotidian New York Times.

„Ferrante scrie sub semnul urgenţei, cu aviditate şi pasiune”, notează The San Francisco Chronicle

„Prietena mea genială este unul dintre cele mai nuanţate portrete ale prieteniei dintre femei din memoria recentă”, apreciază Vogue.

Elena Ferrante este singura scriitoare aflată pe lista celor 100 cele mai influente personalităţi, publicată a revista americană Time în 2016.

Este anunţată o adaptare pentru televiziune, coprodusă de Fremantle Media, Wild Side şi Fandango Productions, Francesco Piccolo urmând să supervizeze scrierea celor 32 de episoade preconizate.

Iar în luna aprilie a acestui an, este programat în sălile italiene un documentar intitulat Febra Ferrante, aşteptat cu mare nerăbdare de fanii acestei saga napolitane.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News