Chiriaș sau proprietar? Bulai: Am zis că e o dramă pentru România / Vâlcu povestește o experiență din anii 2000
Autor: Ioan-Radu Gava | Publicat pe: 17 sep 2022, 22:25
WhatsApp
Foto cu caracter ilustrativ: Pexels
Foto cu caracter ilustrativ: Pexels
Întrebarea care stă pe buzele foarte multor români este dacă să aleagă o viață în chirie sau una de proprietar.

Val Vâlcu și Alfred Bulai au discutat despre avantajele și dezavantajele chiriei și proprietății, vorbind despre experiențe personale prin ochii unei societăți românești cu un simț al proprietății foarte bine dezvoltat:

„Noi proiectăm casele pentru o zonă universală, fără legătură cu realitatea, dacă îți permiți la un moment dat să îți iei o casă mai mare. Familia oricui este mică, după aceea mult mai mare, iar apoi devine iar mică, pentru că pleacă de acasă copiii. Dacă e casa ta, proprietate, e cam complicat să tot vinzi, să cumperi, pe când, dacă ești cu chirie, te duci într-o casă mai mică. Dacă au rămas doar doi vârstnici, normal că nu au nevoie de 15 camere, pentru că obosesc în casă numai să meargă prin ele“, a spus Alfred Bulai.

„Se mută în orașe cu costuri mai mici, zone însorite, acum e moda să se ducă în Europa în țări mediteraneene“, a punctat Val Vâlcu.

„Un prieten de-al meu, coleg de facultate, a stat vreo 10 ani prin Anglia și îmi zicea că se tot mută după nevastă-sa, fiind însurat cu o tipă care preda pe acolo, iar când se muta cu școala, pentru că e foarte scump transportul, se muta și cu locuința. Eu când am auzit, din România, zic: Vai de mine, în România e o dramă asta! Ne trebuie camioane, bagaje, etc. El îmi zice: Cu taxi-ul! / Cum adică cu taxi-ul? / Păi cu taxi-ul, două geamantane și aia e. Eu eram din România care nu era obișnuită cu un asemenea tip de comportament. Vorbesc de 1993-1994, nu știam eu ce e aia“, a adăugat Alfred Bulai.

CITEȘTE ȘI     -    EXCLUSIV  Vom mânca sau nu insecte? Vâlcu: Toți coloranții alimentari vin deja din gândaci / Oricum sunt protejați de ONG-uri

Vâlcu: Situație atipică în anii 2000

„Dar și în 1903-1904, pe versurile lui Topîrceanu, Nicu Alifantis cântă o melodie formidabilă, „Balada chiriașului grăbit“, și era tot la fel, am luat gemantanul, am stat la Manuc“, a completat Val Vâlcu.

„În perioada interbelică, doar în București și alte câteva orașe, era la modă, pentru că viața era ieftină și erau oameni care stăteau la hotel o viață întreagă. Erau prețuri convenabile pentru o anumită elită. Erau chirii de acest gen, pe termen lung, inclusiv cu masă. La englezi, când am fost prima dată, era șocant că ăia nu aveau preț pe zi, ci pe săptămână“, a spus Alfred Bulai.

„Observația asta e importantă, că ai un apartament care la un moment dat te strânge și altă dată e prea larg, pentru că sunt făcute toate pe aceeași măsură. În anii 2001-2002, am găsit un apartament cu 3-4 camere care erau amplasate astfel: dormitoarele spre stradă, spre linia de tramvai, iar camera de zi pe interior. Nici asta nu înțeleg, de ce nu se delimitează spații interioare, să aliniezi blocurile la calcan iar în mijloc să ai o curte interioară fără zgomot. Mi-a zis cel care vindea apartamentul că blocul e sigur, că el l-a proiectat. Am zis că dacă am avut norocul să cunosc pe creatorul blocului, să-l întreb de ce a pus dormitoarele la linia de tramvai și camera de zi la interior. Mi-a zis că s-a orientat după punctele cardinale, camera de zi să aibă lumină naturală, etc. Apoi l-am întrebat de zgomot și zice: Păi ce zgomot? La ora 10 toată lumea se culca, nu mai era niciun zgomot. Mă gândeam cum era în anii 90 când unul dădea găuri, lucra noaptea, venea acasă dimineața“, a spus Val Vâlcu la emisiunea „Nod în Papură“.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?