Îngrășămintele sintetice cu azot stimulează producția agricolă, dar dacă sunt folosite în exces, poluează mediul. Prețurile lor cresc, mai ales din cauza războiului din Ucraina, iar oamenii de știință au fost mai determinați ca niciodată să caute și să găsească în altă parte o soluție la această combinație de criză.

Cu ce ​​înlocuiesc oamenii de știință îngrășămintele chimice?

Cu ”urina noastră”, spune cercetătorul Fabien Esculier, potrivit Euronews.

Pentru a crește, ”plantele au nevoie de nutrienți, azot, fosfor și potasiu”, explică inginerul și coordonatorul programului de cercetare OCAPI. Când mâncăm, ingerăm acești nutrienți iar mai apoi îi eliminăm ”mai ales prin urină”.

Multă vreme, excrementele umane au fost folosite în câmpurile agricole, înainte de a fi înlocuite cu îngrășăminte chimice. Dar atunci când acești nutrienți sunt eliberați în cantități mari în râuri, ei sunt una dintre principalele surse de poluare.

Trecând dincolo de preconcepții - Toalete cu separator de urină

Separarea și colectarea urinei la sursă înseamnă regândirea toaletelor, a rețelei de colectare a apelor uzate și depășirea anumitor idei preconcepute.

Separarea urinei a fost testată pentru prima dată în satele ecologice suedeze la începutul anilor 1990, apoi în Elveția sau Germania. Experimentele sunt acum efectuate și în Statele Unite, Africa de Sud, Etiopia, India și Mexic. În Franța, proiectele apar în Dol-de-Bretagne, Paris, Montpellier.

Prima generație de toalete cu separator de urină au fost considerate nepractice și inestetice. Un nou model, însă, dezvoltat de compania elvețiană Laufen cu Eawag a primit recenzii bune.

Fabien Gandossi, care deține restaurantul 211 din Paris, și-a echipat localul cu acest model nou, uscat, care colectează urina. ”Avem un feedback destul de pozitiv, oamenii puțin surprinși, dar (..) văd o mică diferență față de un sistem tradițional”, spune el.

Sunt oamenii dispuși să mănânce alimente fertilizate cu urină?

Există diferențe de atitudine între țările în care au fost testate îngrășămintele pe bază de urină. Rata de acceptare este foarte mare în China, Franța și Uganda, dar scăzută în Portugalia și Iordania.

Deoarece urina nu este în mod normal un purtător major de boală, nu necesită procesare dificilă pentru utilizare în agricultură. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă să fie lăsată să se odihnească și mai apoi, dacă este necesar, poate să fie pasteurizată.

Odată colectată, urina trebuie transportată pe câmp. Dar procedura este încă destul de costisitoare. În concluzie, cercetătorii cred că urina este viitorul îngrășămintelor naturale.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News