Sunt unele persoane care, fiind semidocte, te învață care este tratamentul endometriozei: să faci copii. Eventual pe bandă rulantă, până la menopauză, să știm o treabă.

Bineînțeles că medicii nu susțin venirea pe lume a unui copil ca tratament de boală. Dar vin tot felul de persoane, cu studiile terminate la Universitatea Facebook, care îți spun că singura ta șansă pentru a te trata de endometrioză este... o sarcină. O sarcină te ajută doar să pui boala pe pauză câteva luni și, neavând menstruație, endometrioza nu are de unde se „hrăni” prea mult.

Să ai un copil nu poate fi nicicum tratament împotriva unei boli. Cine recomandă așa ceva, vraci sau pur și simplu, un om fără minte, habar nu are ce spune. Un copil îți schimbă viața total și nimeni n-ar trebui să conceapă copii doar pentru a se trata de boala X, în cazul nostru: endometrioză.

O femeie ar trebui să rămână însărcinată doar dacă vrea. Și atât. Nu pentru că toate prietenele ei devin mame, nu pentru că se aude nu știu ce alarmă a unui ceas biologic, nu pentru că „nu va avea cine să aibă grijă de ea la bătrânețe”, nu pentru că „așa trebuie”.

O femeie poate vrea să-și facă o carieră și nu are timp să aibă grijă de copii. Sau poate are deja o carieră, dar nu vrea copii pentru că tocmai, ar vrea ea să aibă grijă de ei și să nu-i crească cu bone. Dar n-are timp. Sau pur și simplu nu vrea să-și facă timp.

Sau încă un motiv pentru care o femeie nu vrea să aibă copii, mai ales ca formă de tratament pentru endometrioză: N-are chef. Nu vrea nici carieră extraordinară, nici copii. Vrea pur și simplu să trăiască. Are acest drept? Are ce drepturi vrea ea.

În plus, să faci copii poate oricine. Probabil aveți prieteni care se laudă că fac copii. Din câte știu, sex poate face oricine, deci nu e așa treabă serioasă, ca să nu zic că nu e treabă mare, să faci copii. E, într-adevăr, treabă serioasă, să-i crești educați etc. Dar să-i faci... hello, pe bune? Se mai laudă cineva azi, în 2022, că face copii? Dar pot înțelege și treaba asta cu lauda dacă ăsta e cel mai mare lucru pe care l-ai realizat în viață: să marchezi cu finalitate. Dar pot înțelege până când nu începi să te iei de un om care nu vrea copii și să-i spui: „vei regreta la bătrânețe!” La fel de bine, pot să regret la bătrânețe că nu am casă în Dubai.

Nu în ultimul rând, multe femei nu vor copii pentru că nu li se pare că asta mai e lume de adus copii, din multe motive, dar o să enumăr prea puține dintre ele: Lumea nu mai e ce-a fost, am trecut prin pandemie, este război, iar lucrurile nu par așa roz nici în viitor. De ce să aduci copii, dacă nu vrei, într-o astfel de lume pe care o consideri stricată doar pentru că „trebuie”? De ce să condamni un copil la o astfel de lume dacă tu, ca mamă, nu vrei? Și dacă alții au condamnat niște copii să trăiască în lumea asta și apoi i-au abandonat prin orfelinate, de ce să nu adoptăm un copil? Sunt atâția care ar avea nevoie de iubirea unui părinte și, orice loc din România, orice casă din țara noastră, este mai bună decât un orfelinat. Desigur, dacă trecem peste ideea primitivă „cum să cresc plodul altuia?” Simplu: ca și cum ar fi al tău.

Mai există și femei cu endometrioză care nu pot să aibă copii. Sunt multe, probabil cam jumătate din ele. Sau care fac tratatamente grele ca să aibă copii, tocmai pentru că au această boală și este deja avansată. Să veniți cu astfel de tratament la o femeie care deja nu poate să aibă copii arată prostie multă. Și mai arată că nu aveți nimic de făcut, iar viețile dumneavoastră sunt atât de plictisitoare încât vreți s-o trăiți pe a alteia/altuia.

Așa că lăsați sfaturile pentru endometrioză: faceți copii ACUM, RAPID, că mai târziu, având boala aceasta, poate este mai greu spre imposibil. Dacă nu trăiești în papucii persoanei respective, dacă nu ai poveștile ei de viață, poți să faci un duș rece și să nu mai trimiți pe nimeni să facă copii. 

Am scris acest text ca femeie cu endometrioză care a auzit de zeci de ori povestea cu „fă repede un copil, că scapi de boală, și că oricum nu se știe dacă mai poți să faci copii dacă mai aștepți tu mult”. 

Iar dacă o femeie cu endometrioză sau fără endometrioză se răzgândește la 45 de ani și vrea copii, este fix problema ei. Sunt atâtea exemple de femei care au făcut copii târziu. Sau care n-au mai putut să facă. Așa, și? Fericirea n-are ceas biologic, nu? Iar fericirea/împlinirea pentru unii înseamnă, de exemplu, să n-aibă rate pe 30 de ani, sau pur și simplu să fie sănătoși. Alții se bucură și pentru că au mai prins încă o dimineață.

Endometrioza este o boală gravă care afectează – la nivel mondial – o femeie din zece. Este considerată o boală tabu cu consecințe teribile. Endometrioza este una dintre principalele cauze a infertilității feminine. Boala presupune dureri insuportabile, tratamente și efectele lor secundare, iar la pacientele cu stadiul 3 sau 4 de boală, intervenții chirurgicale numeroase și chiar infertilitate. 

Endometrioza este o boala cronică. Nu se vindecă, dar poate fi ținută sub control cu tratament

Sunt paciente care reușesc să își controleze boala prin alimentație și stil de viață sănătos și sunt și paciente care necesită un tratament cronic pe toată perioada vieții lor, activă hormonal. Rolul intervenției chirurgicale este de a aduce o pacientă din stadiul 3, 4 de boală la stadiul 1, 2. Intervenția nu vindecă, ci doar ameliorează semnificativ afecțiunea, urmând ca celelalte specialități conexe, împreună cu medicul curant să controleze boala. Pacienta, și după operație, rămâne o pacientă cronică. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News