Cu toţii avem frici. Ne e frică de oameni, de moarte, de zborul cu avionul, de înălţimi, de spaţii închise, de necunoscut, de riscuri, de noi înşine, de lipsa banilor, de judecata celorlalţi etc. Dar doar dacă ieşim din zona noastră de confort şi păşim dincolo de frică, vom putea fi cu adevărat fericiţi.

Nu e uşor să ieşi din zona ta de confort. E mult mai uşor să ignori problema şi să o amâni, să te simţi în siguranţă, să găseşti scuze, să-ţi spui că poţi trăi şi aşa. Adevărul e că nu poţi fi cu adevărat împlinit şi mulţumit cu tine însuţi dacă nu faci ce îţi doreşti din cauza fricii. Porţi în tine frustrările şi sentimentul de eşec atunci când nu porneşti spre visul tău, spre ceea ce ai vrut mereu să faci, oricât de mult ai fugi de el şi l-ai ignora, el e acolo, vorbindu-ţi zi de zi.

Visul tău îţi spune că poţi mult mai mult decât îţi şopteşte frica, ori criticul interior, îţi strigă în nopţile în care nu poţi să adormi că doar depăşind barierele fricii, vei da de un tărâm complet nou, în care creşti şi în care ajungi să devii varianta ta cea mai bună. Prin paşi mărunţi, dar siguri. Nu trebuie să te arunci total în necunoscut, asta ar fi prea mult, dar poţi să o iei uşor, uşor, să te simţi cât poţi de mult în siguranţă, dar făcând lucruri noi. Experienţele noi nasc alte experienţe noi şi astfel, te vei simţi capabil să faci din ce în ce mai multe lucruri.

Vei simţi că renaşti. Vei simţi că trăieşti şi că te iubeşti cu adevărat

Îţi vei da seama că puteai mult mai mult decât credeai, decât îţi impuneai singur să crezi. Că tu îţi trasai singur limitele. Vei vrea să ajuţi şi pe ceilalţi pe acest drum al dezvoltării de sine. Vei vrea să le arăţi că singurul lucru de care ar trebui să le fie frică este de frica însăşi. Că ea e doar o reacţie la ce gândim, la cum privim situaţia în sine, raportată la noi şi la experienţele anterioare. Că odată ce trecem prin frică şi ne schimbăm modul de a gândi, ea va dispărea uşor, uşor, creierul nostru va percepe că suntem capabili. 

Cel mai mare duşman al realizării visurilor noastre este frica. Din cauza ei ne refugiem într-o zonă de confort în care stagnăm, încetăm să mai evoluăm, să mai explorăm viaţa şi pe noi înşine. Nu putem să ne cunoaştem profund dacă nu depăşim limite şi frici. Mulţi oameni, din frica de moarte sau de alte lucruri, uită să mai trăiască intens. Viaţa poate fi cu adevărat minunată dacă nu ne mai centrăm atât de mult pe fricile noastre şi pe cum ne vor percepe ceilalţi, ori pe caracterul imprevizibil al vieţii, dacă începem să privim drept înainte, spre ceea ce vrem să facem, spre ceea ce suntem noi, cu adevărat. Vom vedea că frica dispare atât de uşor atunci când nu ne mai concentrăm atât de mult pe ea şi alegem să acţionăm.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News