Data publicării: 26.05.2022 16:37

Cea mai veche specie de pe pește de pe planetă. Specialist ARBDD: Sunt exemplare și de 2 tone. Pescarii noștri aruncau icrele, iar ele valorau zeci de mii de lire

Autor: Ioan-Radu Gava | Categorie: Lifestyle

Specialiștii din cadrul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) țin evidența populațiilor de pește din Delta Dunării, unele dintre speciile care migrează în amonte pe fluviu ajungând la dimensiuni extrem de mari.

Chiar dacă populația de sturion a scăzut dramatic în ultimii ani, conform specialiștilor de la Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD) există încă, în Marea Neagră și în Dunăre, exemplare de dimensiuni considerabile. Florin Papadatu, consilier superior la ARBDD, a vorbit despre morunul din apele României:

„Morunul trăiește în Marea Neagră și primăvara migrează în amonte, pe Dunăre, pentru a-și depune icrele. În macheta de la sediul ARBDD din Sulina este reprezentat un exemplar de aproximativ 400 de kilograme. Morunul ajunge la maturitate sexuală la aproximativ 18-20 de ani și cel mai mare exemplar prins în România a fost în anii '30-'40, acesta având aproximativ 860 de kilograme.

Totuși, într-o monitorizare din urmă cu 10-12 ani, în Marea Neagră exista un exemplar de două tone, iar în alte țări riverane Mării Negre există exemplare conservate de 1,2 tone. E o specie foarte sensibilă, iar dacă nu suntem atenți se poate ajunge la un regres. Este cea mai veche specie de pe planetă.“, a spus Florin Papdatu, consilier superior la ARBDD.

CITEȘTE ȘI - EXCLUSIV Localitatea din Deltă care începe să înflorească: Oamenii au înțeles că suntem o echipă. Totul este în memoria lui Ivan Patzaichin

În trecut, pescarii din România nu știau ce pești prind

Florin Papadatu a relatat și o întâmplare care a avut loc în urmă cu peste 20 de ani, atunci când un pescar din România i-a spus că a prins mai multe exemplare ale unei specii de morun extrem de rară, ale cărei icre erau de culoare albă și valorau extrem de mult:

„Când am venit în Sulina, un pescar de aici mi-a povestit cum a prins, de vreo 3 ori, morun care nu avea icre negre, ci avea icre albe. S-a gândit că s-a întâmplat ceva și mi-a spus că le-a preparat la cherhana, dar nu puteau fi comercializate pentru că erau albe, nu erau negre, deși aveau gustul mai bun. După ani, m-am uitat la un reportaj pe Discovery și un astfel de exemplar, atunci când este prins în Marea Caspică, necesită cutii speciale pentru icrele sale, care sunt numite icre imperiale. Acestea pleacă la Londra, iar acolo un kilogram costă 25.000 de lire. Am zis că nu se poate așa ceva. Pescarii noștri le aruncau și nu știau despre ce e vorba“, a precizat Florin Papdatu.

CITEȘTE ȘI - EXCLUSIV Delta Dunării își așteaptă vizitatorii. Oferta turistică și plaja cu cel mai fin nisip de pe litoral: Am putea să facem clepsidre cu acest nisip

Legendele Deltei Dunării. Sacrificiul care a generat creșterea stejarului îngenuncheat de la Caraorman

Ai putea spune că dacă mergi în Delta Dunării o faci pentru senzațiile tari pe care ți le oferă mediul înconjurător, pentru liniștea pleiadei de lacuri dintre principalele canale dunărene ori pentru a imortaliza specii de păsări pe care nu ai ocazia să le vezi în alte locuri. Ei bine, nu este doar atât, deoarece Delta vine și cu un bonus atunci când începi să o descoperi îndeaproape.

Cred că nu este om în România care să nu fi auzit de grindurile din Delta Dunării, mai ales de cele mai mari dintre acestea, Letea și Caraorman, primul fiind chiar promovat în ultimii ani ca urmare a faptului că acolo există herghelii de cai care s-au sălbăticit și în prezent umblă nestingheriții prin codrii comunei C.A. Rosetti.

Pe cele două grinduri, cel mai mare depozit de nisip din Europa, după spusele ghidului local din Caraorman, s-au dezvoltat în ultimele secole, în lungul dunelor de nisip, păduri de stejar care rup, într-un mod destoinic aș putea spune, peisajul tipic deltaic al regiunii. Numele Caraorman provine din limba turcă și înseamnă pădure întunecată/neagră.

Între fâșiile forestiere, numite hasmace de către localnici, se ridică, după cum spuneam, dune de nisip de dimensiuni considerabile, iar o călătorie printre acestea parcă te fixează undeva în Sahel, la limita dintre Deșertul Sahara și pădurea subtropicală. Totuși, fiind într-o zonă temperată, codrii care s-au dezvoltat aici sunt reprezentanți de stejar (citește continuarea și vezi imaginile AICI).

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News