Adrian Ciocănea, primul șef al Departamentul pentru Afaceri Europene, a comentat pentru De Ce News idea președintelui Traian Băsescu de a înființa un minister al fondurilor europene. Acesta susține că discuția pe acest subiect nu are loc între Guvern și Comisia Europeană, ci între Băsescu și Emil Boc. De asemenea, el spune că decizia strategică în coordonarea afacerilor europene a fost cedată de Guvern, Președinției și astfel cel care a hotărât înființarea acestui minister a fost Traian Băsescu. În comentariul său, Ciocănea susține că lipsa coordonării este principala cauză a absorbției scăzute a fondurilor europene, deși reprezentarea este puternică. Totoodată acesta spune că Guvernul are ce îi trebuie pentru a întări capacitatea de coordonare a problematicii fondurilor europene şi putea face acest lucru încă de la începutul anului, dar o va face, probabil, abia în septembrie sau octombrie deci cu aproape un an mai târziu.

Crearea unui nou minister care să se ocupe, preponderent, de problematica absorbţiei fondurilor europene nu reprezintă în acest moment o temă de discuţie a Guvernului cu Comisia Europeană, cum ar fi normal, ci una a Preşedintelui cu Primul Ministru – primul obişnuieşte să re-trimită Guvernului, de multe ori prin intermediul presei, mesajele primite deja de către executiv de la Comisia Europeană, mesaje interpretate într-o cheie autoritară la care sunt adăugate şi soluţiile de adoptat.

Trebuie subliniat din nou, deşi oricine o face nu capătă decât dispreţul majorităţii, cel puţin parlamentare, că singura instituţie din România cu care Comisia Europeană discută în termeni de asumare scrisă este Guvernul iar afacerile europene au căpătat, după aderarea ţării la Uniunea Europeană, statutul de afaceri interne despărţindu-se, în termeni tehnici, de cele externe. Astfel, afacerile europene au devenit o responsabilitate a Primului Ministru ca garant al îndeplinirii Programului de Guvernare – care teoretic este o sumă de politici publice influenţate de acquis-ul comunitar. În acest context, inserarea Preşedinţiei în decizii guvernamentale, uneori binevenită, nu poate deveni totuşi un substitut, deşi este evident că a ajuns să fie astfel deoarece la reuniunile Consiliului UE, unde se iau majoritar decizii cu caracter de politici publice, Primul Ministru român nu a participat niciodată chiar dacă domnia sa şi Guvernul sunt cei care trebuie să le aplice.

Unii vor crede că această precizare este de prisos, dar ea arată că Guvernul a cedat Preşedinţiei cel mai important atribut al problematicii europene: decizia strategică în coordonarea afacerilor europene. Or, Comisia Europeană solicită Guvernului tocmai ce acesta nu mai are: coordonarea unei laturi a afacerilor interne şi anume absorbţia fondurilor europene. Demonstraţia este banală şi se poate face în cazul acestui nou minister invocat. Solicitarea CE, relativ simplă şi directă, se referă la desemnarea unui unic interlocutor pentru domeniul aflat în suferinţă, o variantă fiind aceea ca structura instituţională să fie poziţionată în directa coordonare a Primului Ministru. Pe scurt, mutarea Autorităţii pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale (ACIS) de la Ministerul Finanţelor Publice în coordonarea Primului Ministru în scopul întăririi puterii sale de coordonare a domeniului.

Decizia strategică în ceea ce priveşte afacerile europene se află la Cotroceni.

În prezent ACIS este condusă de către un secretar de stat şi reprezentată în Guvern de către unul dintre cei mai puternici miniştri cel al finanţelor publice. Deci, dacă reprezentarea este puternică atunci de ce rezultatele sunt cele cunoscute: cca. 3% fonduri absorbite (11% fiind procentul la care se ajunge dacă se iau în considerare plăţile în avans conform regulamentelor UE)? Evident din pricina lipsei coordonării care, odată cu aderarea României la UE şi chiar încă din anul 2005 a devenit dificil şi uneori chiar imposibil de realizat tocmai din cauza deciziei de a descentraliza managementul fondurilor structurale şi de coeziune la nivelul ministerelor – o decizie în care Comisia Europeană are rolul său semnificativ. Ce a făcut până în prezent Primul Ministru? A anunţat încă din luna februarie a.c. intenţia de a prelua ACIS dar nu a făcut-o. De ce? Pentru că decizia strategică în ceea ce priveşte afacerile europene se află la Cotroceni şi deci pentru că Preşedinţia a hotărât altfel: înfiinţarea unui nou minister, adică o decizie „mai tare”. Mai tare nu înseamnă şi mai bine iar discuţia despre „persoana credibilă” la Bruxelles nu este suficientă pentru că va conduce o instituţie care, la rândul său va trebui să fie credibilă adică aptă pentru negocieri aici şi acolo.

Poate doar dacă acea persoană va fi un fel de funcţionar „agreat de părţi” un fel de trimis român în România înzestrat cu poziţie pentru scop de implementare deci cu mandat naţional mai mult impus. Este de presupus, însă, că sunt multe negocieri dificile de făcut şi de data aceasta fără un „îndreptar” existent ca în anii preaderării. Ce era de demonstrat s-a demonstrat: Primul Ministru aşteaptă şi de data acesta hotărârea Preşedintelui care a preluat decizia şi care, la rândul său, crede că o persoană va salva situaţia. Mai mult, domnia sa a anunţat de la Cotroceni şi cam ce ar trebui făcut, ca de exemplu suspendarea cererilor de plată către CE pentru a elimina riscul pierderilor de sume refuzate şi, ulterior, a precizat faptul că viitorul minister va include instituţii responsabile cu activităţi specifice „ex-ante” şi „ex-post” inclusiv legate de achiziţiile publice. Prima informaţie este cunoscută de orice funcţionar care a citit procedurile UE referitoare la plăţile către statele membre.

Guvernul poate întări capacitatea de coordonare a problematicii fondurilor europene, dar va întârzia să o facă.

Era nevoie ca Preşedintele să spună ceea ce Primul Ministru ori Ministrul Finanţelor Publice trebuiau să spună? În ceea ce priveşte noul conglomerat de instituţii evident eterogene va fi funcţional? Şi încă repede? Probabil că soluţia cea mai rapidă ar fi fost de a întări ceea ce Guvernul are deja, mai precis de a extinde atribuţiile de coordonare ale Departamentului pentru Afaceri Europene. Şi aceasta deoarece această instituţie deja aflată în sub-ordinea Primului Ministru este condusă de un demnitar cu rang de ministru şi susţine de ani buni din punct de vedere tehnic ansamblul Guvernului în relaţia cu CE. De ce ar fi nevoie de o altă structură?

Desigur ar fi mai multe de spus, inclusiv despre ceea ce ar fi de făcut. Cum însă propunerile opoziţiei sunt mai întâi desfiinţate politic în termeni „tari” şi competenţi (pentru consum electoral) dar apoi preluate, este mai bine să mă opresc aici. Pe scurt, Guvernul are ce îi trebuie pentru a întări capacitatea de coordonare a problematicii fondurilor europene şi putea face acest lucru încă de la începutul anului. O va face, probabil abia în septembrie sau octombrie deci cu aproape un an mai târziu. A fost decizia Primului Ministru pentru că domnia sa este interlocutorul Comisiei Europene şi responsabil principal pentru această relaţie precum şi pentru rezultatele Guvernului, e drept în solidar cu acesta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News