Data actualizării:
Data publicării:

Ce semnifică salutul "Hristos a înviat!". Dan Ciachir: E foarte vechi. De aproape două mii de ani se rostesc aceste cuvinte

Autor: Florentina Constantin | Categorie: Stiri
WhatsApp
Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: Pexels (Pixabay)
Imagine cu rol ilustrativ / Sursa foto: Pexels (Pixabay)

Scriitorul Dan Ciachir a vorbit despre semnificația salutului "Hristos a înviat!, de Paște.

"Acest salut a luat naștere în epoca apostolică. Deci e foarte vechi. Ca și un pic mai târziu, obiceiul vopsirii ouălor roșii. Este cea mai succintă mărturisire a apartenenței la creștinism, a recunoașterii lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și om desăvârșit. Și iată că, de aproape două mii de ani, se rostesc aceste cuvinte. O spuneau și în timpul fostului regim. Eram copil, în Calea Rahovei, locuiam într-o curte de-asta, eram mai mulți oameni, cu cai și cu vii, la trei kilometri de Piața Unirii, care se numea Piața Națiunii, pe atunci. Era un rai care coincidea cu Paștele. Eh, acolo, femeile făceau cozonaci, pască, iar acest Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! dura, într-adevăr, 40 de zile.

De pildă, îmi aduc aminte telefoanele. Că aveam telefon, în 1957 pusese tatăl meu. Atunci se dădeau telefoane pentru a spune Hristos a înviat! și Adevărat a înviat! Adică telefoanele de Paști, vizitele de Paști, mesele de Paști. Mergeam la școală cu ouăle roșii, în primele clase, învățătoarea era "Doamna”, directorul era "Domnul Director”. Abia când ne-am mutat în centru, mai jos de Cercul Militar, astea s-au estompat. Nu au dispărut, pentru că Paștele se prăznuia în familie. Se sărbătorea cu ouă roșii. A mai fost iarăși perioada anilor ’68, când a fost o deschidere iar. Atunci terminam Liceul Sadoveanu. Și iar se venea cu ouă roșii la școală.

"Oamenii care voiau să facă o carieră evident că nu se duceau la biserică"

Oamenii care voiau să facă o carieră evident că nu se duceau la biserică sau se duceau undeva la periferie. Era și o epigramă despre un scriitor foarte important și teatrolog... Romanul lui, Sfârșit de veac în București, rezistă și astăzi. E vorba de Ion Marin Sadoveanu care, mă rog, a acceptat o coabitare. Încă din ’46, când presa era totuși semiliberă, a apărut o epigramă: "Îl compătimesc, săracul,/ Și îl compătimesc mereu,/ Șase zile e cu dracu’,/ Una doar cu Dumnezeu”. Se ducea la biserică duminică. A fost celebrul distih când a ajuns primul preot ministru în guvernul Groza, era Părintele Burducea, și era vorba „ca Părintele Burducea, când cu steaua, când cu crucea!”, a spus Dan Ciachir, în podcastul "Avangarda", realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu.

Youtube video image

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
pixel