"Muzeul Național al Literaturii Române și Poșta Română, cu sprijinul Academiei Române – Secția de Filologie și Literatură, continuă seria evenimentelor de comemorare a marilor scriitori români reprezentativi pentru cultura naţională din cadrul programului cultural Valorificarea patrimoniului literar național în spațiul public", se precizează în comunicatul MNLR.

Pe parcursul următoarelor etape ale programului cultural proiectul va fi extins la nivelul întregii țări, cu alți scriitori români.

Scopul programului Valorificarea patrimoniului literar naţional în spaţiul public

Programul cultural Valorificarea patrimoniului literar național în spațiul public , inițiat de Muzeul Național al Literaturii Române și Poșta Română, își propune reevaluarea și restructurarea permanentă și continuă a strategiilor de valorificare a patrimoniului literar național deținut, precum și a scriitorilor și operelor pe cale de a dobândi valoare de patrimoniu datorită recunoașterii naționale și internaționale în momentul de față. Scopul este, pe de o parte, acela de a responsabiliza publicul larg prin furnizarea de informații necesare pentru cunoașterea patrimoniului literar național, iar pe de altă parte, de a oferi un cadru propriu egalității de șanse prin educarea acestuia indiferent de categoria/grupul din care face parte fiecare dintre cei care vor avea acces la informația furnizată prin intermediul afișelor expuse în cadrul unităților stabilite împreună cu Poșta Română. Acest program este susținut și recomandat de Academia Română – Secția de Filologie și Literatură.

Nichita Stănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români

Poetul Nichita STĂNESCU, numele la naștere Nichita Hristea Stănescu, a încetat din viață la 13 decembrie 1983, la vârsta de 50 de ani.

Debutează cu poezie simultan, în martie 1957, în revistele „Tribuna" și „Gazeta literară", iar debutul editorial are loc în 1960 cu volumul Sensul iubirii, inaugurând colecția „Luceafărul" a Editurii de Stat pentru Literatură și Artă. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București este pentru o perioadă corector și apoi, până în 1968, ocupă funcția de redactor la secția de poezie a „Gazetei literare". În 1969 este numit redactor șef adjunct al revistei „Luceafărul", iar din 1970 până în 1973 este redactor șef adjunct la „România literară".

Nichita Stănescu călătorește mult peste hotare. Primul său contact cu exteriorul a fost în 1963, când ajunge în Cehoslovacia. Urmează alte călătorii în Franța, Italia, Londra, Germania. Efortul său creator a fost recompensat cu patru premii ale Uniunii Scriitorilor, pentru volumele O viziune a sentimentelor -1964, Necuvintele – 1969, Cartea de recitire – 1972 și Starea poeziei – 1975 și cu Premiul „Mihai Eminescu" al Academiei Române pentru volumul Epica magna -1980.

Citește și: Nichita Stănescu, poetul necuvintelor, înregistrare din arhiva TVR

Nichita Stănescu devine o voce distinctă a liricii universale contemporane fiind tradus în tot mai multe limbi străine. În anul 1975 a fost distins cu Premiul Internațional pentru Poezie „Gottfried von Herder", decernat de Academia Austriacă în 1976, iar în 1982 câștigă Marele Premiu „Cununa de Aur" la Festivalul Internațional „Serile de Poezie de la Struga", din Macedonia. În 1979, Nichita Stănescu este nominalizat de Academia Suedeză pentru candidatura la Premiul Nobel pentru Literatură, alături de Odiseea Elytis, Max Frisch, Léopold Sédar Senghor și Jorge Luis Borges.

Pe 3 iulie 1990, Nichita Stănescu a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Orfeu în vechea cetate

Poetul, cu un şoim pe umăr intră în cetate.
El se simte foarte tulburat
şi întocmai ca steaua Canopus,
cea din emisfera australă
cea văzută numai de cei care poartă ochelari la inimă.
Nu-l vede nimeni pe poet.
Unii nu-l văd pentru că nu au vedere.
Alţii nu-l văd pentru că nu au inimă.
În fine restul nu-l văd pentru că nu sunt.

Toţi însă spun în cor:
Poetul nu este de băut, deci nu-l înţelegem!
Poetul nu miroase cum floarea.
Cum putem să-l înţelegem
cum putem să luăm ceea ce nu miroase ca floarea,
drept floare?!

Poetul merge pe strada cea mare.
Du-te dracului, îi suflă şoimul de pe umăr,
du-te dracului de prost, îi suflă şoimul de pe umăr.
Poetul se face că n-aude nimica.
Am văzut cu ochii mei un poet intrând în cetate.
El ţinea în mâna dreaptă, în pumnul lui drept
un şoim sugrumat.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News