Cercetătorii din SUA au comparat o serie de scanări prin rezonanță magnetică (RMN) ale creierelor a 15 astronauți efectuate înainte de o ședere de șase luni pe Stația Spațială Internațională și la șase luni după întoarcerea lor.

Folosind algoritmi pentru a evalua cu atenție dimensiunile spațiilor perivasculare (lacunele în țesutul cerebral despre care se crede că facilitează echilibrul fluidelor), echipa a descoperit că timpul petrecut pe orbită a avut un efect profund asupra instalațiilor sanitare ale creierului. Cel puțin pentru cei începători.

La astronauții veterani părea să existe o mică diferență între dimensiunea spațiilor perivasculare în cele două scanări efectuate înainte de misiune și în cele patru efectuate după.

„Este posibil ca astronauții cu experiență să fi atins un fel de homeostazie”, spune Juan Piantino, neurologul de la Universitatea de Sănătate și Știință din Oregon.

Descoperirile ar putea să nu fie chiar atât de surprinzătoare, având în vedere ceea ce se știe deja despre modul în care creierul se distorsionează atunci când tracțiunea constantă a gravitației este anulată.

Spațiul cosmic afectează creierul uman

Studiile anterioare asupra țesuturilor creierului și a volumelor lor de fluide au descoperit că se recuperează lent după o perioadă în spațiu, unele modificări persistând timp de un an sau mai mult.

În prezent, astronauții fac rareori mai mult de câteva călătorii în spațiu în timpul vieții, de obicei stând timp de aproximativ șase luni. Cu toate acestea, pe măsură ce comercializarea unei industrii spațiale crește, totul s-ar putea schimba.

„Toți ne-am adaptat să folosim gravitația în favoarea noastră”, spune Piantino.

Chiar și în contextul spațiilor perivasculare extinse, nu este încă pe deplin clar dacă schimbarea vine cu riscuri apreciabile pentru sănătate.

Avem tendința de a folosi cel mai mult acest sistem de drenaj neurologic atunci când dormim. Fluidele din jurul materiei noastre cenușii par să joace un rol important în eliminarea deșeurilor care se acumulează în timpul orelor noastre mai active.

Fără ca aceste canale să funcționeze eficient, materialele perturbatoare s-ar putea acumula, contribuind potențial la creșterea riscurilor de tulburări neurodegenerative precum Alzheimer.

Este prea devreme să spunem dacă microgravitația are vreun impact asupra circulației lichidului cefalorahidian, cu atât mai puțin dacă schimbările în formele rețelei de canale sunt semnificative. S-ar putea să nu devină evident până când cercetătorii nu au un eșantion mai mare de astronauți veterani cu o carieră substanțială sub centură, conform Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News