În Camera Deputaților a fost adoptată o hotărâre privind concluziile, răspunderile și măsurile comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți.  

În Camera Deputaților a fost adoptată o hotărâre privind concluziile, răspunderile și măsurile comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți. Iată ce se spune în textul proiectului:

Articol unic. – În temeiul Hotărârii Camerei Deputaților nr. 6/2020 pentru înființarea unei comisii parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 10 martie 2020, cu modificările ulterioare, constatările, concluziile și propunerile Comisiei de anchetă fac obiectul unui raport final. În conformitate cu acest raport, dezbătut de Camera Deputaților, comisia de anchetă parlamentară a concluzionat următoarele aspecte importante:

a) România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaționale (Raportul Greta, Raportul de Stat al SUA), ultimul de acest gen fiind al 3-lea raport de progres al Comisiei Europene din 20 octombrie 2020 cu privire la combaterea traficului de persoane, sub articolul 20 din Directiva 2011/36/EU pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestui fenomen. Traficul de persoane este mai mult decât o simplă infracțiune prevăzută în Codul Penal, este un fenomen social, cu anumite caracteristici, de la cauzele care îl generează și condițiile care favorizează dezvoltarea fenomenului;

b) în ceea ce privește fenomenul, pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele și femeile; urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt bărbații, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerșetorie. Traficul de persoane generează profituri uriașe, cu risc destul de mic pentru traficanți de a fi prinși. Rețelele sunt complexe, traficanții găsesc modalități de a identifica vulnerabilitățile din sistem în țara de origine și de destinație a victimei. Este un fenomen în continuă schimbare;

c) cauza principală de natură sistemică a dispariției minorilor, fie din centrele specializate fie din familia naturală sau lărgită, din familii dezorganizate sau familii care și-au abandonat copiii către rude, plecând la muncă în străinătate, cauze care creează ulterior posibilitatea racolării, traficării și exploatării acestora, este sărăcia extremă și lipsa de educație. Zonele cele mai predispuse sunt cele sărace, cele cu lipsă a locurilor de muncă, cu nivel al șomajului și abandon școlar ridicate, astfel se creează premisele pentru copii care vor să scape din aceste medii de trai. Acest aspect a fost subliniat în timpul audierilor Comisiei de reprezentanții principalelor instituții abilitate: MAI/IGPR, Europol, Ministerul Public, DIICOT, Avocatul Poporului, ANITP, DGASPC-uri, ONG-uri;

d) de asemenea, persoanele majore care sunt traficate, au istoric de traficare și exploatare încă din copilărie, astfel, fetele care pleacă voluntar la prostituție, pleacă pe fondul unor traume repetate în copilărie, care reduc așteptarea de viață cu 20 ani și cresc riscul apariției anumitor boli;

e) actul sexual cu un minor cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani nu reprezintă în orice situație o infracțiune, din punct de vedere al Noului Cod Penal, conform dispozițiile art. 220. Deși datele spun că numărul de persoane traficate a crescut, numărul dosarelor instrumentate este în scădere, cu o rată de achitare de 2%. 

În acest context, în urma audierilor efectuate în perioada iulie – octombrie 2020, Comisia parlamentară de anchetă emite Guvernului României următoarele recomandări și măsuri privind prevenția și combaterea fenomenelor de trafic de persoane și dispariție de copii:  

f) dezvoltarea unui mecanism administrativ și a unui cadrul legal coerent de colaborare, cooperare și coordonare mai bună între toate instituțiile de căutare, cercetare și anchetă a persoanelor dispărute și/sau traficate, și instituțiile de asistență socială și protecție a copilului care să se aplice distinct față de prevederile Codului de Procedură Penală (în condițiile în care sunt situații ce nu se încadrează ca și fapte penale, sens în care nu se pot utiliza instrumente date de CPP într-o procedură de căutare a unei persoane dispărute în care nu există indicii că ar fi victima unui abuz sau altei infracțiuni);

g) ridicarea minimului de pedeapsă pentru infracțiunile de trafic de persoane;

h) diminuarea duratei proceselor, în condițiile în care în anul 2018, durata medie a procedurilor judiciare în cazurile de trafic de persoane a fost de 689 zile;

i) dezvoltarea unui sistem de soluționare accelerată a urmăririi penale desfășurate în cazurile de trafic de persoane, pentru a îmbunătăți procesul penal și pentru a reduce presiunea pusă asupra victimelor și martorilor, inclusiv asupra copiilor;

j) modificarea/completarea articolului 213 din Noul Cod Penal privind Proxenetismul, respectiv un minor trebuie apărat până la împlinirea vârstei de 18 ani și tratat fără consimțământ valabil (evidențierea unei distincții clare între traficul de minori și proxenetism);

k) modificarea/completarea articolului 220 din Noul Cod Penal privind Actul sexual cu un minor, respectiv ridicarea vârstei minorului (de la 15 ani cât e în prezent, la 18 ani) până la care un infractor sau inculpat poate fi pedepsit pentru comiterea unui act sexual cu respectivul minor;

l) revizuirea articolului 182 din Noul Cod Penal privind Exploatarea unei persoane, care în prezent definește exploatarea de persoane prin omisiunea micilor infracțiuni (nu se preia din legea veche această formă de exploatare de către un traficant prin mici infracțiuni, cum sunt micile furturi);

m) modificarea/completarea Legii 272/2004 privind Protecția și promovarea drepturilor copilului, respectiv reglementarea unor mijloace de remediere în ceea ce privește art. 23 alin. (4) care arată că părinții/ocrotitorii legali au obligația ca în 24 ore de la dispariție să sesizeze organele de lege;

n) abordarea fenomenelor de dispariție de copii și a traficului de persoane în viitoarea Strategie Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025 - 2030 din perspectivă internă, ca obiectiv de securitate națională;

o) introducerea de măsuri ferme în Strategia Națională privind Incluziunea Socială și Reducerea Sărăciei 2021-2025 privind lupta împotriva abandonului școlar timpuriu, ce reprezintă una din cauzele traficului de minori;

p) reglementarea clară a mecanismelor de lucru a polițiștilor care acționează în activități de căutare, pentru a avea acces la instrumentele oferite de Codul de Procedură Penală pentru interceptare și localizare a minorului dispărut;

q) operaționalizarea noii structuri specializate la nivelul MAI – IGPR de căutare a persoanelor dispărute, care să funcționeze într-o organigramă generală (la nivelul IGPR central și al IPJ-urilor) cu o componență de polițiști și alți specialiști (precum psihologi) foarte bine specializați, încadrați în funcție de volumul de muncă al fiecărui județ;

r) creșterea urgentă a capacităților operaționale ale poliției de intervenție din linia întâi (locală și rurală) în cazurile de trafic de persoane și dispariție de copii, respectiv identificarea și acordarea tuturor resurselor necesare (în special umane) care, începând cu 2016, au un deficit mare de personal;

s) crearea unei baze de date electronice care să ajute la identificarea potențialelor victime ale traficului de persoane și care să vină în sprijinul Europol, a Poliției Române și a tuturor instituțiilor implicate în activitatea de căutare și cercetare a disparițiilor de minori și a traficului de persoane (inclusiv o bază de date cu zonele sărace de unde provin majoritatea victimelor, pe care polițiștii să o aibă la dispoziție);

t) activități de instruire a polițiștilor, începând de la nivelurile centrale din cadrul DCCO și BCCO, până la poliția locală și rurală care, de cele mai multe ori, se află în prima linie de luptă și combatere a traficului de persoane și dispariției de minori;

u) modificarea organigramei DCCO și suplimentarea numărului de funcții, conforme cu volumul real de muncă;

v) activități de instruire, respectiv specializare sau dubla specializare a judecătorilor care intervin în dosarele de trafic de persoane, în mod special a magistraților din anchetele cu minori, care de multe ori dau hotărâri judecătorești nejustificat de lejere;

w) dezvoltarea unui mecanism de încurajare a polițiștilor specializați din cadrul structurilor de prevenție și combatere a fenomenului de trafic de persoane și copii dispăruți, pentru a-și continua activitatea și a se evita pensionarea înainte de vreme;

x) modificarea/completarea metodologiei din partea Ministerului Muncii și Protecției Sociale cu privire la modalitățile de acordarea a învoirilor copiilor minori aflați în centrele din subordinea DGASPC-urilor și îmbunătățirea standardelor de calitate pentru serviciile sociale cu cazare, organizate ca centre rezidențiale pentru copilul victimă a traficului de persoane;

y) reglementarea prin lege a rolului organismelor non-guvernamentale de profil privind soluționarea cazurilor de trafic de minori și dispariție de minori, pentru acordarea de suport și asistență psihologică. Totodată, este necesar a se reglementa modalitatea de sprijin (inclusiv financiar) a ONG-urilor care acordă servicii de protecție a victimelor;

z) reglementarea desfacerii contractelor de muncă ale angajaților din sistemul de asistență socială și protecție a copilului care au comis acte de violență împotriva minorilor în lipsa unei soluționări definitive și irevocabile din partea instanței;

aa) eliminarea reglementării legislative prin care reprezentarea legală asupra unui minor poate fi acordată unui angajat al DGASPC;

bb) suplimentarea numărului de psihologi în centrele din cadrul DGASPC-urilor cu cel puțin un psiholog per centru, respectiv modificarea organigramelor în acest sens și asigurarea de specializare continuă a acestora prin programe de pregătire cu o frecvență de cel puțin o data/an;

cc)elaborarea și implementarea unui mecanism de monitorizare a copiilor ajunși majori și care părăsesc sistemul de protecție socială, pentru evitarea revictimizării și facilitarea integrării în societate;

Această hotărâre a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din ……. 2020, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News