Paradoxal, dar plecarea lui Stănișoară din PDL i-a făcut pe unii dintre susținătorii lui Traian Băsescu să-și frece mâinile de bucurie. E semn că se sparge USL, au strigat ei fericiți. Uite, Crin Antonescu își strânge oastea, e clar că începe războiul dintre PSD și PNL.

Ca șopârla căreia nu-i pasă că-i tai o labă, dacă poate fugi în trei picioare de la foc, PDL se bucură că pierde un baron local, dar poate spera la ceva mai bun în Capitală.

Mitul spargerii USL a ținut în viață PDL, de-a lungul agonicului an 2012. Văd că mai lucrează și acum, pentru că pedeleii n-au răbdare.

Evident că, odată spart frontul anti-Băsescu, e mai ușor pentru combinagiu să alcătuiască unele majorități de strânsură, prin care PDL și-ar putea regăsi raison d’être. Una este să plouă cu funcții, alta să treci prin deșertul Opoziției, mai ales când trupa e încălțată cu ghete Armani, care nu țin la drum lung prin nisip.

Totuși, PDL se expune unui mare risc, atunci când visează la dispariția USL. Împlinirea acestei dorințe ar putea duce partidul la locul cu verdeață în care odihnește PNȚCD.

Spre deosebire de țările occidentale, unde poți spune că ții cu conservatorii fiindcă și bunicul și tatăl tău au votat tot așa, la noi legăturile dintre electorat și partide sunt mult mai fragile.

 De ce ar mai vota cineva PDL, după the eșeck? Nu discut de membrii de partid, de postaci sau de rețelele clientelare din administrație, care reprezintă 1-2 la sută. Dar ce obligație are electoratul față de Blaga, Udrea sau Băsescu? N-a spus chiar președintele că a primit mai mult decât merită (chestia cu mâna Domnului pusă pe cap).

Singura utilizare pe care o mai găsesc  românii obișnuiți acestui partid este nevoia de Opoziție. Bun-rău, altul mai serios nu avem.

În secunda în care se sparge USL, iar unul dintre partidele componente ajunge în Opoziție,  PDL a dispărut: simpatici nu sunt, carismă au cât un buldog care te mușcă de picior, iar pentru fapte lor bune nu am auzit pe nimeni să dea acatiste. Cenușă în cap nu și-au pus (”mortification” ar spune consultanții lor de imagine, plătiți în dolari), de compensarea pagubelor pe care le-a suferit electoratul  nu se poate vorbi... ieșitul în drum al șarpelui, moarte sigură se cheamă.

În loc să strângă, în Opoziție, capital politic, și să încerce revenirea, după ce mai uită lumea guvernarea Bă-Boc, ei se roagă să le apară concurența și să le ia fața, la moment.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News