Floriile este considerată cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, sărbătoarea rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, pe un asin, înconjurat de cei 12 Apostoli ai săi. Mulţimea l-a întâmpinat cu ramuri de curmal, recunoscându-l ca fiind adevăratul Mântuitor. Din această zi, biserica oficiază în fiecare seară Deniile, în amintirea zilelor din Săptămâna Patimilor, credincioşii petrecându-l prin slubje pe Iisus pe drumul Crucii, până la moarte şi Înviere.

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână, scrie Mediafax.

În Duminica Floriilor oamenii merg la biserică având ramuri de salcie. Ele sunt sfinţite şi apoi puse la icoane. Se zice că nu e bine să arunci ramurile vechi, dacă nu ai adus altele noi. Ramurile de salcie se pun la pomii fructiferi să rodească, la stupi, să fie binecuvântate albinele, la şale pentru a scăpa de durerile de spate.

 De exemplu, de Florii se obişnuieşte să se facă "de ursită", astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărţişorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceş, iar zestrea se scoate din casă pentru aerisire.

 Înaintea sărbătorii, fetele nemăritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sănătate.

 De asemenea, la miezul nopţii se fierbe busuioc în apă, iar dimineaţa fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos şi strălucitor. Ce rămâne se toarna la rădăcina unui păr, în speranţa că băieţii se vor uita după ele, ca după un copac înflorit.

 În popor se mai spune că cine îndrăzneşte să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată şi sfinţită riscă să albească.

 La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiţii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim.

În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele.

 De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

 De Florii, la Ierusalim se aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi.

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News