Deșertul Sahara reprezintă o bandă aridă ce traversează aproape neîntrerupt treimea de nord a Africii, în timp ce pădurea tropicală amazoniană este o masă densă și verde de junglă umedă care acoperă nord-estul Americii de Sud. Cele două regiuni ajung să fie conectate de norul de praf saharian ridicat în aer de vânturile puternice din deșert, se precizează pe siteul NASA.

Un satelit al NASA a cuantificat tridimensional cât de mult praf face această călătorie transatlantică. Oamenii de știință nu numai că au măsurat volumul de praf, ci au calculat și cât de mult fosfor este transportat peste ocean, dintr-unul dintre cele mai pustii locuri ale planetei într-unul dintre cele mai fertile.

Lucrarea a fost publicată Geophysical Research Letters, un jurnal al Uniunii Geofizice Americane, și oferă prima estimare bazată pe imagini satelitare a acestui transport de fosfor de-a lungul mai multor ani, a declarat autorul principal Hongbin Yu, un om de știință la Universitatea din Maryland, care lucrează la Centrul de zbor spațial Goddard al NASA din Greenbelt, Maryland. 

Această călătorie trans-continentală a prafului este importantă datorită nutrienților din praf, a spus Yu. Praful provine din Depresiunea Bodélé din Ciad, un vechi fund de lac în care mineralele de rocă compuse din microorganisme moarte sunt încărcate cu fosfor. Fosforul este un nutrient esențial pentru și creșterea plantelor, de care depinde pădurea tropicală amazoniană pentru a înflori.

Nutrienții – aceiași care se găsesc în îngrășămintele comerciale – sunt insuficienți în solurile amazoniene. Frunzele căzute, aflate în descompunere și materia organică furnizează majoritatea nutrienților, care sunt absorbiți rapid de plante și copaci după ce intră în sol. Dar unii nutrienți, inclusiv fosforul, sunt spălați de precipitații în pâraie și râuri și ajung în Amazon.

Fosforul care ajunge în solurile Amazonului din praful din Sahara, aproximativ 22.000 de tone pe an, este aproximativ aceeași cantitate ca cea pierdută din cauza ploii și inundațiilor, a spus Yu. Descoperirea face parte dintr-un efort de cercetare mai mare de a înțelege rolul prafului și al aerosolilor în mediu și asupra climei locale și globale.

„Știm că praful este foarte important în multe privințe. Este o componentă esențială a sistemului Pământului. Praful va afecta clima și, în același timp, schimbările climatice vor afecta praful”, a spus Yu. Pentru a înțelege care ar putea fi aceste efecte, „mai întâi trebuie să încercăm să răspundem la două întrebări de bază: Cât praf se transportă? și Care este relația dintre cantitatea de praf transportată și indicatorii climatici?”

Praful saharian susține pădurea amazoniană

Datele arată că vântul și vremea ridică în medie 182 de milioane de tone de praf în fiecare an și îl transportă dincolo de marginea de vest a Saharei. Acest volum este echivalentul a 689.290 de semi-camioane pline cu praf. Praful parcurge apoi 2.500 de kilometri peste Oceanul Atlantic, deși unele particule sunt spălate de ploaie. Aproape de coasta de est a Americii de Sud, la longitudinea, rămân în aer 132 de milioane de tone, iar 27,7 milioane de tone - suficiente pentru a umple 104.908 semi-camioane - cad peste peste bazinul Amazonului. Aproximativ 43 de milioane de tone de praf călătoresc mai departe peste Marea Caraibelor.

Yu și colegii s-au concentrat asupra transportului de praf din Sahara peste Oceanul Atlantic până în America de Sud și apoi dincolo de Marea Caraibelor, deoarece este cel mai mare transport de praf de pe planetă.

Praful colectat din depresiunea Bodélé și din stațiile terestre din Barbados și din Miami oferă oamenilor de știință o estimare a proporției de fosfor din praful saharian. Această estimare este folosită pentru a calcula cât de mult fosfor se depune în bazinul Amazonului din acest transport de praf.

Înregistrarea datelor de șapte ani, deși prea scurtă pentru a analiza tendințele pe termen lung, este totuși foarte importantă pentru înțelegerea modului în care se comportă praful și alți aerosoli în timp ce se deplasează peste ocean, a spus Chip Trepte, om de știință al proiectului CALIPSO la Centrul de Cercetare Langley al NASA. în Virginia, care nu a fost implicat în niciunul dintre studii.

Privind datele an de an, arată că acest model este de fapt foarte variabil. A existat o schimbare de 86% între cea mai mare cantitate de praf transportată în 2007 și cea mai mică în 2011, a spus Yu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News