CCR nu a cerut Premierului să obțină aprobarea Parlamentului pentru înlocuirea miniștrilor ALDE. Aceasta în ciuda declarațiilor emise de Palatul Cotroceni. O asemenea decizie ar fi fost / ar fi absurdă. Și iată de ce...

O primă situație. Ministrul ALDE Ramona Mănescu nu a demisionat din Guvern ca urmare a retragerii ALDE de la guvernare, ci a demisionat (sau a fost exclusă, tot aia este) din ALDE. Postul ministerial nefiind vacant, Premierul nu avea nici un motiv să meargă la Președinte sau în Parlament. Și nici nu a mers. Nu avea nimic de cerut.

Constituția nu prevede că mandatul de ministru încetează dacă partidul din care a făcut parte persoana în cauză își retrage sprijinul politic pentru Guvern. Retragerea sprijinului politic se realizează în Parlament, prin moțiune de cenzură. Dacă nici un ministru ALDE nu ar fi demisionat, mai trebuia să ceară doamna Dăncilă vreo aprobare Parlamentului?? Nu! Iar asta chiar dacă, în fapt, compoziția politică a Guvernului s-a schimbat.

Constituția distinge între remaniere și vacantarea prin demisie

Nu ar fi existat nici un post vacant, deci Guvernul mergea mai departe (business as usual) fără probleme. Cine avea probleme trebuia să adune semnături și voturi pentru moțiunea de cenzură. O a doua situație. Miniștrii ALDE au demisionat ca urmare a retragerii ALDE de la guvernare. Premierul trebuie să ocupe posturile vacante. Asta nu este însă remaniere, căci remanierea trebuia să fie inițiativa lui.

Ce s-ar întâmpla acum dacă doamna Dăncilă ar fi obligată să ceară aprobarea Parlamentului pentru pentru ocuparea posturilor vacantate prin demisia miniștrilor ALDE iar Parlamentul i-ar respinge cererea? Nici Guvernul nu ar cădea (căci, potrivit Constituției, refuzul remanierii nu este situație care duce la demiterea Guvernului) nici ALDE nu ar fi obligat să rămână (căci nimeni nu poate fi obligat să guverneze). Absurd!

Constituția distinge între remaniere și vacantarea prin demisie. Aprobarea Parlamentului este necesară doar în cazul schimbării compoziției politice prin remaniere, iar nu și prin demisia miniștrilor.

De asemenea, încetarea mandatului miniștrilor prin excluderea din partid, nu este prevăzută în Constituție

Nu știu cum va motiva CCR decizia privind conflictul juridic de natură constituțională dintre Premier și Președinte. Ceea ce știu este că dispozitivul deciziei nu cuprinde nimic privind obligația Premierului de a obține vreo aprobare de la Parlament, chiar dacă schimbarea compoziției Guvernului, din motive aflate în afara controlului său, este reală.

Nu pot decât să sper că în motivarea deciziei nu se va deschide poarta interpretărilor absurde. Altminteri există riscul ca faptele să se revolte împotriva soluțiilor juridice de complezență.

PS:  Înțeleg că Primul Ministru intenționează, totuși, să ceară un vot Parlamentului. Și bine ar face! Aceasta va fi însă pentru restructurarea Guvernului iar nu pentru ocuparea locurilor vacante. Vom vedea dacă Parlamentul o va aproba sau nu. Altceva ținând de compoziția executivului nu are competența și nici posibilitatea practică să aprobe, în speță.

PPS: - Dacă CCR ar fi crezut că Premierul trebuie să vină în Parlament pentru aprobarea remanierii, nu l-ar mai fi obligat pe Președinte să motiveze refuzul semnării decretului prezidențial de numire a Danei Gârbovan ca titular la justiție, precum și cele ale altor titulari.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News