Scandal în platou la România TV. Adrian Izvoranu, directorul unei confederații patronale, se ceartă cu expertul în energie Popescu, după ce l-a contrazis vehement pe Marius Nițu, absolvent de Energetică, la bază. Paula Rusu nu reușește să îi calmeze, mai ales că în discuție se avântă un politician și un președinte al unei asociații de locatari, prin telefon. Reprezentantul autorităților, apărut pentru prima dată în viață la tv, se pregătește să dispară în neant, căci nu-l va mai băga nimeni în seamă încă un an. Între timp, nu reușește să explice nimic pe înțelesul publicului.

În esență, unii susțin că repartitoareale sunt etalon, metrul de la Paris, standardul de aur,  Zeul economiei la întreținere, iar ceilalți că aparatele îi fură pe locatari,  fiind ușor de păcălit etc.

Miza ar fi o eroare de circa 10% , care, ca la români, niciodată nu e în minus, totdeauna e în plus la factură. Nu factură, sare Izvoranu, chitanță! Factura e plătită de asociație, chitanța de cetățean.

Uite așa s-a dus o oră, degeaba. Și tot așa se epuizează capacitatea societății de a dezbate soluții reale la probleme grave. Ne măcinăm în dezbateri sterile, pentru firimituri, și nu găsim vreme pentru discuții serioase privind proiectele mari.

În timp ce românii ard la talk show pentru 10% din factură (chitanță, știu, dle Izvoranu), americanii de exemplu, și-au redus costurile, atât la factură cât și la chitanță, de trei ori. În loc de 360 de dolari mia de metri cubi de gaz metan, plătesc doar 120 de dolari!

Desigur, nu e timp pentru o dezbatere serioase despre gazele de șist, fără popi habotnici, babe revoluționare și moși analfabeți agitând mesh-uri create de publicitarii rușilor. Nici nu avem nevoie de o dezbatere de genul ăsta: o parte a societății știe că odată cu gazele de șist vine apocalipsa, cealaltă preferă să tremure în frig, doar ca să nu se îmbogățească politicienii, din licențele pentru Chevron.

Ok, dar mai avem o soluție. Dacă am folosi doar gaze din producția internă, prețul ar scădea, de ce să importăm de la ruși? Fiindcă în fabricile de îngrășăminte se consumă cât în toate boilerele din țară la un loc, și dacă nu i se dau gaze ieftine celui mai bogat român ar ajunge în șomaj mii de oameni. Am putea să le plătim șomajul, ca să avem căldură mai ieftină, iarna? Din punct de vedere al agriculturii românești, da. Doar 15 la sută din producția realizată cu gaze ieftine rămâne în țară, restul se duce să facă agricultură în străinătate. De unde vin legumele care au omorât producția internă, dar asta e altă poveste.

Nici nu merită să o discutăm până nu tranșăm problema națiunii: ce a crescut, factura sau chitanța?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News