Dacă 1 mai este acum o zi liberă prin lege, în timpul regimului comunist avea cu totul altă însemnătate. Iată cum decurgea o zi de 1 Mai.

Dacă ziua de 1 Mai, în prezent, înseamnă o zi liberă prin lege, prilej pentru oameni de a pleca într-o minivacanţă, înainte de 1989 sărbătoarea muncii era cu totul diferită.

Ziua de 1 Mai era aşteptată cu sufletul la gură de tot poporul, în timpul regimului comunist, mai ales că era considerată o zi a sărbătorii marcată prin mult fast. Propagandistic, sărbătoarea era pregătită cu mult timp înainte în presa locală, care prezenta, pe largi coloane, în cinstea Zilei de 1 Mai, un "însufleţitor raport muncitoresc", citează adevărul.ro.

Tradițiile zile de 1 mai

Ziua muncii debuta conform zicalei "mai întâi munca şi după aceea distracţia", cu paradele coloanelor de muncitori plecaţi de la întreprinderi, "înarmaţi" cu portretele lui Nicolae Ceauşescu, steagurile PCR şi tricolor, pancarte cu slogane de preamărire a fiului statului.

Coloana se oprea în centrul civic al oraşului, unde avea loc mitingul. Trebuie spus că în ultimii ani ai comunismului s-a renunţat la aceste parade, din motive de reducere a cheltuielilor, aşa cum s-a întâmplat după 1985 şi cu Ziua Naţională a României, sărbătorită pe 23 august.

De la megafoanele instalate în Piaţa Unirii, răsuna Imnul Muncii, compus şi scris de Ciprian Porumbescu, ale cărui versuri au fost transformate după 1946, pentru că era necesar să aibă un conţinut ideologic.

Începuturile sărbătoririi zilei de 1 Mai

Dacă ne întoarcem în timp în anul 1889, vom afla că totul a început la Congresul Internaţionalei Socialiste, care a decretat ziua de 1 Mai ca fiind Ziua Internaţională a Muncii.

Decretul a fost dat în memoria victimelor grevei generale ce a avut loc în Chicago. În ţara noastră, Ziua Internaţională a Muncii a fost sărbătorită prima dată în anul 1890 de mişcarea socialistă. Dar, la originea semnificaţiei Zilei Internaţionale a Muncii este reducerea normei orare zilnice.

În anul 1872, 100.000 de lucrători din marele New York, cei mai mulţi fiind din industria construcţiilor, au ieşit la demonstraţii, cerând cu toţii într-un glas să se reducă timpul zilnic de lucru la 8 ore.

La 1 mai 1886, pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, sute de mii de manifestanţi, muncitori desigur, au protestat. 90.000 de oameni au mărşăluit la Chicago, unde a avut loc de altfel cea mai mare demonstraţie.

După lungi demonstraţii, în jur de 35.000 de muncitori au câştigat dreptul de a lucra 8 ore zilnic, asta în condiţiile în care salariul nu le-a fost redus.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News