Fii recunoscător! Pentru sângele care-ți duce visul, pe coamă de torent roșu, până la inimă și de-acolo mai sus pe falia minții fără de astâmpăr. Pentru firul de aer cu care-ți oftezi neajunsurile, căci fără de el n-ai ști să dai afară otrava îndoielii, nici să cânți, nici să reciți poezie. Simte-te binecuvântat pentru clipele de acum și atunci. Numai așa viața îți arată că ai fost și vei fi. Adu mulțumire familiei fără de care ai înceta să te mai simți copil. Cât încă mai ai mamă și tată pe lângă tine parcă-ți mai vine, din când în când, chiar și pe la 30, să cobori dealul cu sania, să-ți îngropi mâna într-o pungă gigant cu pufarine sau să adormi cu acadeaua în gură. Fii mulțumit și arată asta chicotind în fața oglinzilor. Ieși în lume cu zâmbete în buzunar, cu dor de viață bună întins pe buze și obrajii jertfiți în focul bucuriei. Lumea vede. Observă imediat! Vor ști și alții cât ți-e ție de bine și cât de dragă ți-e fiecare zi. Fii recunoscător pentru prietenia celor nu uită să te-ntrebe, chiar și o dată pe lună, ”Ce faci? Cum mai ești?” Mulțumește Destinului că ți-a scos în cale oameni asemeni ție, că ai libertatea să faci ce-ți place și nu te-ngrădește nimeni când alegi sau hotărăști pentru tine. Fii recunoscător pentru verile care s-au dus cu tot cu ceaiul la gheață, pentru iernile din care-ți rămân amintiri cu lemn pe foc și covrigi calzi, pentru banul pe care-l câștigi TU (nu altcineva!), fie el și-o fărâmă, dar care-ți pune pâinea pe masă și te face să te simți vrednic, util și independent.

Pentru patul în care dormi să fii recunoscător!

Chiar dacă se întâmplă ca pe partea stângă să nu mai sforăie el sau să nu se mai ghemuiască ea într-un tricou baggy. Adu mulțumire Cerului pentru tot ce ai, părinților pentru cine ești, profesorilor pentru ce știi și cărților pentru câte ții minte. Spune ”Mulțumesc, Viață!” și-o să observi cum începi să te acordezi la grația divină, să te simți mai cald la interior, mai împăciuitor, mai tolerant și mai deschis la iertare. Fii recunoscător pentru cel care-ți rabdă capriciile și indispozițiile și pentru tovarășul de drum alături de care ți-ai început deja expedițiile. Pentru umbra din spatele tău care-ți reamintește mereu că sub tine e pământ și deasupra soare, că ai unde să cazi, că poți să te prăbușești în voie pe spate, fără teamă că ai să te rănești, atunci când te lasă picioarele. Ia exemplul celor cu atitudine de gratitudine și învață din cuvântul lor, ei sunt oamenii care nu se dau în lături de la a aduce mulțumiri chiar și pentru restul de sos din farfurie. Pentru că știu că de-acolo s-a îndestulat cineva și încă mai e loc de întins un dumicat de pâine pentru cel care nu și-a primit festinul. Când ești recunoscător pentru ce ai, primești mai mult din ce vrei. De ce ți-ai concentra atenția pe cât de mult mai ai de mers înspre oriunde ți-ar fi departele când poți să fii recunoscător pentru drumul pe care l-ai parcurs deja până la locul în care ești acum? Ce mărturie ar putea fi mai exaltantă decât cea care-ți confirmă că, în ciuda celor întâmplate, ai supraviețuit, ai răzbit, ești liber și în siguranță? Pentru asta să-ți porți recunoștință ție! Să-i mulțumești corpului pentru forță și minții pentru echilibru, pentru gândul puternic și cumpătare.

Ţine de prietenii cu care râzi până-ţi dau lacrimile!

Fii recunoscător pentru familie. Pentru soția care te așteaptă cu tarta preferată pe două straturi de brânză și pentru pragul de-acasă pe care-l calci în fiecare seară. Prietenilor, de asemenea, să le aduci recunoaștere! Cei cu care râzi până-ți dau lacrimile și pui lumea la cale cu doar un șervețel de hârtie și-un vârf de dermatograf. Trăsniții alături de care îți permiți să faci haz de defecte, să râzi de nasul strâmb al lui Geo sau de șosetele cu buline ale Taniei fără să te îngrijorezi că vreunul din ei se supără, se ridică de pe scaun și pleacă înlăcrimat. Oamenii care te inspiră în fiecare zi, lor să le-aduci mulțumire, căci numai lângă ei poți lăsa ziua cu tot ce-i mai bun în ea să curgă prin tine, prin voi. Fii recunoscător pentru omul special din viața ta, cel pe care ai știut că-l vrei alături până-n capăt de lume din momentul în care i-ai făcut loc în tine și ți l-ai împropriat pe suflet. Adu mulțumire Mai Marelui Universal pentru fiece fir de aer respirat, pentru nopțile cu odihnă, pentru fiecare zid de care te poți sprijini, pentru apele pe care ți le poți traversa oricând, pentru binele făcut și toate câte licăresc în pumnul tău. Iubește Darul Firii și toate-n cale ți se vor înmulți! În obrazul tău va răsări soarele, tot ce-i al altora va deveni al tău și Dumnezeu va fi un pic mai…fericit. 

*extras din cartea © Eseuri de weekend vol. II, Liana Ganea

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News