S-a descoperit că nu doar neuronii sunt reponsabili cu memorarea și crearea de amintiri.

Memoria umană, de regulă asociată doar cu activitatea creierului, primește o nouă interpretare printr-o cercetare inovatoare care indică faptul că și celulele din alte părți ale corpului ar putea contribui la procesul de învățare.

O echipă de cercetători a descoperit că nu doar neuronii sunt implicați în stocarea amintirilor, ceea ce deschide noi perspective asupra mecanismelor de funcționare a memoriei. Principalul autor al studiului, Nikolay V. Kukushkin de la Universitatea din New York, accentuează că procesele de învățare și de formare a amintirilor pot implica și alte tipuri de celule din corp, nu doar pe cele cerebrale. Această descoperire, publicată în renumitul jurnal Nature Communications, a avut ca obiectiv investigarea posibilității ca și celulele din afara creierului să joace un rol în procesul de memorare.

Oamenii de știință au aplicat un principiu bine cunoscut în neurologie, cunoscut ca învățarea prin intervale spațiate, conform căruia informația este reținută mai eficient atunci când este studiată la intervale regulate, în locul unor sesiuni de studiu concentrate.

În cadrul experimentului de laborator, cercetătorii au replicat acest mecanism pe două tipuri de celule umane non-cerebrale – din țesut nervos și renal. Aceste celule au fost expuse unor modele de semnale chimice asemănătoare celor întâlnite de neuronii creierului în procesul de învățare. Experimentele au arătat că și celulele non-cerebrale au reacționat prin activarea unei „gene a memoriei,” aceeași care se activează în neuronii cerebrali atunci când detectează tipare informaționale, scrie Eurekalert.

Și pancreasul are "ținere de minte"

Pentru a putea observa acest fenomen, cercetătorii au modificat genetic aceste celule astfel încât ele să producă o proteină luminoasă, folosită ca indicator al activării procesului de memorare. Amintirile generate prin expunerea repetată la impulsuri chimice au demonstrat o activare mai intensă și de durată a genei memoriei atunci când stimulii au fost administrați la intervale regulate. Aceasta imită modul în care neuronii din creier rețin informația mai eficient prin repetiții.

Această descoperire fascinantă nu doar că deschide noi căi pentru studiul memoriei, ci promite și avantaje importante pentru domeniul medical. Kukushkin subliniază că, în viitor, va trebui să privim și alte tipuri de celule din corp cu aceeași atenție pe care o acordăm neuronilor. Astfel, conceptul de „memorie” ar putea include, de exemplu, modul în care pancreasul își „amintește” de gestionarea nivelurilor de glucoză sau cum celulele canceroase pot păstra „amintiri” legate de chimioterapie. Pe măsură ce înțelegerea noastră asupra memoriei se extinde, acest lucru ar putea revoluționa atât metodele de îmbunătățire a capacității de învățare, cât și tratamentele pentru problemele de memorie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News